Print this page
Monday, 17 September 2018 15:12

Dumnezeu Creatorul și începutul creației

Written by Gabriel Baicu
Rate this item
(0 votes)
 pagina anterioara                    pagina urmatoare
 

Biblia ne spune că Pământul a fost creat de Dumnezeu. În cuvintele sale Biblia relatează:

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.” (Facerea 1; 1-2)

La început Dumnezeu ar fi creat Pământul și cerul. Biblia nu ne spune exact ce a înțeles scriitorul biblic prin cer nici ce anume ar fi fost creat în cer, după știința sa, în cazul că ar fi fost ceva creat. Cu alte cuvinte, nu ni se spune nimic despre Împărăția lui Dumnezeu, despre îngeri sau despre Satan. În timp ce pentru Pământ ne sunt date foarte puține detalii, pentru cer nu există nici un fel de detalii. Discreție totală sau lipsă de imaginație? În conformitate cu Biblia, Dumnezeu nu a găsit de cuviință să ne spună în cartea Facerea nimic despre lumea Lui, despre cum și când a fost creată și cine o populează. Acest lucru a dus la nenumărate speculații despre îngeri, revolta lui Satan și altele. O întreagă religie a fost creată pe aproximații despre ce înseamnă cerul, deoarece cartea Facerea nu ne dă nici un indiciu despre acest subiect. Imaginația religioasă a sute de milioane de oameni se naște dintr-o sărăcie extremă a detaliilor oferite de cartea Facerea.  
 
 Lipsa de informații despre cer poate să ducă pe cineva la concluzia că prin cer scriitorul cărții Facerea capitolul 1 a înțeles ceva cu mult mai simplu decât se crede în general, nu s-a referit la Împărăția lui Dumnezeu și la îngeri, ci numai la spațiul cosmic. Dacă prin cer ar trebui să se înțeleagă ceva mai complicat, cum ar fi Împărăția lui Dumnezeu, ar fi de așteptat să găsim mai multe informații în cartea Facerea. Dar chiar dacă prin cer se înțelege doar spațiul cosmic și nimic altceva, creația cerului fără existența firmamentului, cupolei cerești, despre care se vorbește doar în capitolul 2 al cărții Facerea, este o teribilă contradicție care prin ea însăși anihilează orice credibilitate a povestirilor despre creație. Cu alte cuvinte, Biblia ne spune că cerul a fost creat fără să existe spațiul afectat pentru acesta, care spațiu ar fi apărut în univers doar în ziua a doua a creației. Acest spațiu ar fi separat apele de dedesubtul său de apele de deasupra sa.

„6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Facerea 1; 6-8)

Biblia ne obligă, deci, să înțelegem prin cer, așa cum ar fi fost la început, un spațiu complet ocupat de ape, dar acesta nu înseamnă cer. Dumnezeu ar fi creat la început, în conformitate cu cartea Facerea, o masă diformă de materie, acoperită în toate direcțiile de niște ape care constituiau oceanul primordial.
 
 La început totul s-a aflat sub ape, inclusiv atmosfera Pământului, și nu a fost nici o tărie între ape care să separe apele de ape  și de aceea nu a fost nici un fel cer. În prima zi, nu putea să existe cerul, nici Împărăția cerului, deoarece încă nu erau separate apele despre care cartea Facerea ne spune că au fost separate doar în ziua a doua. Existența cerului sub ape este o contradicție care se regăsește încă de la primele versete ale Bibliei. Textele biblice ne spun în mod literal că la început a existat cerul, într-un univers care era acoperit de ape, și lucrul acesta nu poate să fie considerat un miracol făcut de Dumnezeu, deoarece este la fel de absurd ca și existența unui cerc pătrat. Dacă este pătrat nu are rost să îl numim cerc și dacă cerul a fost creat în ziua a doua nu se poate afirma că a existat de la început, adică din ziua întâia.
 
 Întreaga complexitate a realității este concentrată pe primele două pagini ale Bibliei. În acest caz, sărăcia de informații echivalează cu lipsa unei descrieri credibile a începuturilor universului și umanității. Care putea să fie cauza acestei extreme sărăcii de informații pe cate o prezintă Biblia pe primele pagini ale sale? Există o singură cauză. Autorii narațiunilor despre creație care sunt descrise de Biblie nu au avut nici un fel de informații autentice despre modul în care au apărut universul și umanitatea. Nu știau nimic despre acest subiect și nu au primit nici o revelație pe această temă. Menținându-se la un nivel foarte general, un autor sau un editor putea încerca să evite de a da detalii contradictorii care ar fi diminuat valoarea relatării. Cu toate acestea, autorii sau editorii primelor 11 capitole din cartea Facerea au generat mai multe contradicții, în ciuda a foarte puține detalii care ne sunt oferite.
 
 În cartea Facerea, creația universului reprezintă doar construcția unei scene pe care urmează să se desfășoare drama principală, relația dintre Dumnezeu și oameni. Când această dramă se va sfârși, Pământul va dispare și el, în conformitate cu Biblia, și un nou Pământ îl va înlocui. (Apocalipsa 21; 1) Nici creația Cerului și a Pământului, nici apariția umanității pe Pământ, așa cum sunt descrise de Biblie, nu au nimic a face cu fapte reale, ele urmează o logică în care adevărata cosmologie și adevărata antropogeneză nu își găsesc nici un loc.
 
 În cartea Facerea, Dumnezeu este prezentat ca un meseriaș care este mulțumit cu creația Sa. La sfârșitul fiecărei activități principale El găsește că munca Lui a fost bună și după ce termină toată creația El constată că munca Sa a fost chiar foarte bună. Chiar dacă Dumnezeu a declarat întreaga Lui creație ca fiind foarte bună, El totuși a dorit să distrugă cea mai mare parte a ei, înecându-o sub apele Potopului. Privind la lumea din jurul nostru ne putem da seama că ceva a fost rău cu ea încă de la începutul creației și că nu putem să atribuim tot răul de pe Pământ umanității. Răul, la fel ca și binele, se află în natura umană și această natură, conform Bibliei, a fost creată de Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă Satan, care a fost creat și el de Dumnezeu, începuse deja să lucreze, chiar înainte de căderea primilor oameni în păcat, înseamnă că de fapt la sfârșitul ei creația lui Dumnezeu nu avea cum să fie foarte bună. Suntem confruntați cu o nouă dilemă. Ori a fost creația lui Dumnezeu foarte bună ori Satan s-a revoltat în săptămâna creației, sau a plănuit să facă acest lucru, în aceea perioadă. Se poate ocoli și susține că Satan s-a revoltat în ziua de odihnă a lui Dumnezeu, în Sabat, când El nu era atent la ce se întâmpla în Grădina Eden și când creația era finalizată. Cu toate acestea, Dumnezeu, care știe totul dinainte, ar fi știut și că Satan urmează să se revolte împotriva Lui și să ispitească pe oameni, prin urmare, răul exista deja în faza primară încă din săptămâna creației și ar fi putut fi evitat.
 
 După terminarea activității Lui, conform cu cartea Facerea, Dumnezeu ar fi luat o zi de odihnă și această zi reprezintă comemorarea creației Sale. Cartea Facerea nu ne spune ce a făcut Dumnezeu după ziua de odihnă. A început El o nouă creație într-un alt univers? A fost creația universului nostru prima lucrare a lui Dumnezeu sau a fost ea ultima? A lucrat Dumnezeu doar o dată, în întreaga Lui existență eternă, pentru șase zile? Pentru a putea să evaluăm corect importanța universului nostru ar trebui să știm dacă Dumnezeu ne-a creat numai pe noi sau dacă El creează universuri tot timpul. Ar fi de asemenea foarte important să știm cum au rezolvat potențiali locuitori ai altor universuri problema binelui și a răului. Asemenea cunoștințe ar ajuta omenirea să vadă universul într-un cadru mai extins și să îl înțeleagă pe Dumnezeu mai bine. Idea este că ceea ce ar constitui cu adevărat o revelație importantă nu este cuprins în Biblie în schimb sunt cuprinse în textele ei unele detalii fără nici o importanță. Cu alte cuvinte, valoarea de revelație a cărții Facerea este subminată și de faptul că ea nu răspunde la întrebări majore care ar putea să clarifice importante aspecte ale credinței.
 
 Poate fi Dumnezeu Creatorul Atotputernic al universului și al umanității și în același timp se poate ca El să înceteze pentru totdeauna să creeze ceva nou, mulțumindu-se doar cu laudele celor aleși pentru ceea ce a realizat deja? Un Creator care nu mai creează nu mai este Creator cu adevărat. Este foarte dificil de acceptat că Dumnezeu, cu puteri creatoare extraordinare, a creat doar o singură dată, o lume care, într-un anume fel l-a trădat și după aceasta s-a oprit din creat. Dumnezeu ne este prezentat de Biblie ca fiind Creatorul unui singur univers, dar știința vorbește din ce în ce mai mult despre existența mai multor universuri. Dacă Dumnezeu ar fi Creator etern, adică ar avea acest atribut pentru veșnicie, atunci ar fi firesc ca El să genereze noi creații în mod continuu.
 
 Calitatea lui Dumnezeu de Creator etern și unicitatea creației Sale, pe de o parte, și imperfecțiunea ei, descrisă de Biblie, pe de altă parte, par că se contrazic între ele. De ce există o problemă? Deoarece concepția cosmologică prezentată de Biblie pare a nu fi realistă. Mai întâi Pământul în centrul universului, apoi întregul univers generat pentru Pământ și în final Dumnezeu care ar fi creat doar acest univers și nu și altele. O singură planetă, un singur univers și un Dumnezeu care ar fi creat o singură dată acest univers pentru a salva omenirea de păcat, după ce mai întâi a fost afectată de acesta, este o concepție care nu are cum să fie în acord cu o realitate fără sfârșit. O realitate infinită nu se poate rezuma la un singur univers, care prin natura lui este dinamic, adică nu este infinit.
 
 Dacă dimpotrivă Dumnezeu lucrează tot timpul, având doar perioade de odihnă, ce face El? Doar susține creația pe care a realizat-o deja în universul nostru? Ce înseamnă cu adevărat că Dumnezeu susține universul și care este implicația științifică a unui astfel de adevăr? Urmare a cercetărilor științifice, unde putem găsi în mecanismele de funcționare ale universului principiul susținerii lui Dumnezeu? Dacă acest principiu este real, trebuie să existe un element, exterior naturii lucrurilor, care este cerut de întreaga realitate, pentru ca ea să poată să funcționeze. Un renumit astrofizician Steven Hawking afirmă că nu există un astfel de principiu și că existența lui Dumnezeu nu este necesară pentru ca universul să fie așa cum este.
 
 Oare Dumnezeu susține în mod continuu, supraveghează și intervine pentru a preveni orice catastrofă cosmică? Catastrofe cosmice se întâmplă tot timpul. Stele mor, explodează generând energie și înainte de aceasta ele creează în interiorul lor elemente cu o masă mai mare, cum ar fi fierul, fără de care nici oamenii un ar putea exista. Cu alte cuvinte, un anumit nivel de distrugere în cosmos este necesar pentru existența civilizației noastre. Stele noi sunt create tot timpul deci idea de creație terminată, utilizată de cartea Facerea, nu este exactă. Universul se schimbă tot timpul, nu este destinat să fie mereu în aceeași stare, așa cum presupune cartea Facerea. Universul se mărește, evoluează, nu este static și nu este creat în jurul Pământului pentru a sluji, în mod special, pe locuitorii acestuia. Creația universul nu a fost terminată la sfârșitul celei de a șasea zile a creației, descrisă de Biblie, și ziua de odihnă pe care ar fi luat-o Dumnezeu, după cele șase zile de activitate, nu are nici un sens, dacă lucrarea nu a fost terminată. Prin urmare, apariția universului nu s-a întâmplat cum spune Biblia și nici terminarea apariției lui nu corespunde cu ceea ce scrie ea, de fapt, universul nu este o realitate terminată, ci se află în continuă evoluție.
 
 Pentru ființele umane, o zi de odihnă pe săptămână are sens, dar pentru Dumnezeu o astfel de pauză este absurdă atâta vreme cât universul se află într-o continuă evoluție. Cu alte cuvinte, munca lui Dumnezeu nu se termină sâmbăta sau duminica, dacă El susține universul așa cum ne spun dogmele și doctrinele organizațiilor religioase. Cum a fost susținută creația lui Dumnezeu în timp ce el s-a odihnit în ziua de Sabat? Dacă întreaga creație se bazează pe Dumnezeu pentru susținerea ei continuă, o zi liberă pentru El ar fi un dezastru pentru creația Sa. În realitate, dacă Dumnezeu ar susține în funcționarea ei întreaga creației El nu ar fi putut să ia nici o zi liberă de la această activitate. Dacă lumea nu a fost creată în șase zile, ci într-o perioadă de timp mult mai lungă, și dacă lumea continuă să evolueze, ținerea zilei de odihnă este doar o tradiție omenească, fără nici o legătură cu Persoana lui Dumnezeu.   
 
 Ori toate stelele au fost create de Dumnezeu în ziua a patra, așa cum ne spune Biblia, ori ele sunt generate de legile fizicii tot timpul. O versiune o contrazice pe cealaltă. Putem, în orice caz, să fim siguri că stelele sunt generate în univers tot timpul. Acesta este un adevăr verificabil prin studierea directă a cosmosului.

- 6 -

Read more!

 pagina anterioara                   pagina urmatoare
 
Read 9647 times Last modified on Monday, 28 January 2019 17:06