Spre deosebire de cartea Facerea, natura este o „carte vie” deschisă tot timpul pentru oricine, pentru analiză și cercetare. Pe de altă parte, există posibilitatea ca unele interpretări ale cercetărilor științifice ale naturii, să ducă la concluzia că nu există Dumnezeu, și o astfel de posibilitate s-a și materializat în numeroase ocazii. Aceasta nu înseamnă că cercetările respective sunt orientate greșit sau că rezultatele lor sunt eronate, ci poate să însemne că interpretarea acestor rezultate este greu de făcut și că uneori ea este influențată de credințele celor care o realizează. Un ateu tinde să interpreteze rezultatele cercetărilor științifice ca dovezi ale inexistenței lui Dumnezeu, iar un om credincios poate să vadă în ele proba existenței Lui.
 
 Natura vorbește despre Dumnezeu omului credincios, iar pentru cei necredincioși ea poate să îl ascundă pe El. Știința nu poate să dovedească nici existența și nici inexistența lui Dumnezeu prin metodele sale specifice. Ce o împiedică să facă acest lucru, dacă Dumnezeu se revelează în natură? Revelația însăși este doar o confirmare a credinței, dar credința în sine este un dar pe care Dumnezeu îl face persoanei credincioase. Darul credinței precede înțelegerea revelației în natură și acest dar se exprimă printr-o revelație personală. Din toate formele de revelație posibile, revelația personală este cea mai sigură și ea este tot o formă de revelație în natură, în natura umană.   
 
 Povestirile despre creație, din cartea Facerea, sunt lipsite nu doar de coerență, dar ele duc lipsă, de asemenea, de prezența unor detalii absolut necesare pentru ca ele să dobândească credibilitate. Fără nici un fel de explicații, descrierile în care efectele sunt puse înaintea cauzelor nu pot genera nici un fel de acceptare. Este adevărat că anumite religii propun credința în lucruri greu de crezut, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să credem în absurdități care sunt în mod evident contrare realității. Singura explicație pentru prezentarea creației haotice din cartea Facerea este una mitologică. Nici o explicație științifică sau rațională nu poate să fie adusă în sprijinul unei astfel de anomalii.
 
 În context mitologic, crearea luminii înaintea soarelui și a celorlalte corpuri cerești își poate găsi corespondență în alte mituri din Orientul Apropiat. Aceasta, însă, contravine datelor științifice. Pentru a înțelege de ce în Biblie este scris că Dumnezeu a creat lumina înaintea cerului și a soarelui trebuie să raportăm această informație la mituri cu care textele biblice au corespondență. În mitul babilonian al creației, Enuma Elish, succesiunea creației este aceeași ca și în cartea Facerea. Ambele mituri, și multe altele din zona Orientului Apropiat, se „hrănesc” de la același fond cultural străvechi, care a văzut originile cosmosului într-un mod specific. (ref. 47)
 
 De ce a permis Dumnezeu ca Biblia să cuprindă aceste povestiri incredibile ale creației, dacă El știa că mulți oameni se vor împiedica de prezența lor? Reprezintă existența lor în Biblie un fel de test pentru credincioși? Dumnezeu nu ar dezinforma în mod voit omenirea și de aceea prezența lor în V.T. nu poate să fie datorată voinței Sale. În același timp, este greu de spus de ce aceste texte se găsesc totuși în Biblie, dacă ele sunt nocive pentru cititori și creează o imagine greșită despre El. În orice caz, există în momentul de față multă literatură care atrage atenția asupra originii mitologice a acestor texte. Răspunsul meu este că dacă credința este un dar și este urmarea unei revelații personale, atunci cei care primesc acest dar știu să evalueze valoarea textelor biblice în așa fel încât ele să nu afecteze credința lor în El. Mai trebuie totuși spus că aceia și acelea care insistă asupra inspirației povestirilor creației din Biblie fac un mare deserviciu oamenilor care ar vrea să creadă în Dumnezeu, dar sunt împiedicați să facă acest lucru de absurditățile care se găsesc la începutul Bibliei.
 
 Aproape toate religiile conțin povestiri despre originile universului și tocmai acest element a contribuit la căderea multor în desuetudine. Această zonă a culturii umane este foarte aglomerată, științele moderne interesându-se și ele de originea cosmosului, dar cu rezultate mult mai bune. Adevărata criză a religiilor, inclusiv a religiei creștine, a început, atunci când științele moderne au preluat întrebările legate de apariția cosmosului.

 Problema creației luminii este foarte importantă, atunci când judecăm coerența textelor biblice și în funcție de această coerență putem să evaluăm valoarea de adevăr conținută de aceste texte. Atât la capitolul coerență cât și la cel al corespondenței dintre texte și realitate povestirile biblice referitoare la creație sunt profund deficitare. Coerența între diferite afirmații biblice și corespondența acestora cu realitatea sunt două modalități prin care se poate stabili adevărul acestora și care sunt de altfel și două metode recunoscute în teoria adevărului. (ref. 48)
 
 Cartea Facerea este foarte importantă pentru teologie și de asemenea pentru relația dintre religie și știință. Următorul citat sintetizează argumentele despre importanța acestei cărți:

„Cartea Facerea conține ceva care a fost denumit „sămânța-planului” întregii Biblii. Cele mai multe doctrine esențiale sunt introduse în formă esențială în cartea Facerea. Alături de căderea omului, este de asemenea înregistrată promisiunea lui Dumnezeu de salvare (Facerea 3; 15)  Doctrinele creației, căderii în păcat, justificării, răscumpărării, decăderii, mâniei, harului, suveranității, și multe altele sunt toate tratate în această carte a originilor numită Facerea.” (ref. 49) 

Cartea Facerea, în primul capitol, nu poate să explice în mod credibil crearea lumii și, de asemenea, inventează o poveste care aruncă blamul asupra naturii umane. Aceeași carte conține multe contradicții și absurdități. Nu trebuie să îl acuzăm pe Dumnezeu de acest haos. Totul se explică prin caracterul mitologic al textelor, în care realitatea nu contează și totul se exprimă alegoric. La stilul metaforic se adaugă ignoranța scriitorilor respectivelor texte care nu știau nimic despre cosmos și despre natură.

Ar putea cineva să fie acuzat că nu crede povestirile creației din cartea Facerea sau poate cineva să fie condamnat să sufere în iadul veșnic, deoarece nu a putut să creadă că aceste mituri reprezintă realitatea? O astfel de decizie nu ar fi una dreaptă, deoarece nimeni nu trebuie să sufere pentru că nu poate să creadă că miturile spun povești adevărate. Dacă credința în primele 11 capitole ale Bibliei reprezintă un test pentru intrarea în Împărăția cerurilor atunci acesta este un test absurd pentru că ne cere să credem lucruri absurde. Consider că Dumnezeu judecă oamenii după lucruri mult mai profunde și nu ia în considerare astfel de credințe absurde.

Aceasta este o problemă fundamentală. Multă lume face mult caz de existența unui așa zis iad veșnic și mulți predicatori nu obosesc în a îl propovădui dar nimeni nu își pune problema fundamentelor care ar putea duce la condamnarea persoanelor la o astfel de pedeapsă. Oamenii care nu cred în Biblie au motivele lor să nu creadă și cei care cred în Dumnezeu pot să considere povestirile creației din cartea Facerea o colecție de mituri. Însăși existența iadului veșnic ca represiune pentru faptul de a nu putea crede minciuni este o uriașă contradicție a Bibliei și condamnarea oamenilor care refuză să fie păcăliți de mituri ar fi o nedreptate pe care cred că Dumnezeu nu o va săvârși.

Tendința de a spiritualiza întreaga povestire despre crearea luminii nu funcționează. Există opinia că lumina, creată în prima zi, nu a fost lumina pe care o cunoaștem astăzi. Aceea lumină a fost lumina care îl înconjoară pe Dumnezeu. Eu resping această interpretare. Descrierea din cartea Facerea vorbește clar despre lumina zilei și nu despre o altă lumină. Dacă lumina din prima zi de creație ar fi fost lumina cu care este înconjurat Dumnezeu, aceasta nu ar fi permis existența întunericului deoarece în prezența Lui nu poate fi întuneric. Biblia exprimă acest principiu în mod neechivoc:  

„3. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui. 4. Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor. 5. Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 22 ; 3-5)

Acolo unde este prezentă lumina lui Dumnezeu nu poate să existe noapte dar în prima zi de creație a existat și zi dar și noapte. După cum am menționat deja, lumina lui Dumnezeu nu putea să fie creată la un moment dat, căci aceasta ar fi însemnat că înainte de acel moment El ar fi locuit în întuneric și o astfel de idee este inacceptabilă. Lumina lui Dumnezeu nu este lumina creată în prima zi, deoarece lumina Lui nu este creată, este eternă. Lumina lui Dumnezeu nu poate fi altfel decât eternă și continuă, adică fără perioade de întuneric.

Conform unei opinii, Dumnezeu ar fi creat de la început cerurile cu toate corpurile cerești și Pământul. În același timp, Pământul ar fi fost acoperit cu un nor gros, care ar fi oprit lumina să ajungă pe planeta noastră. Când Dumnezeu a spus: „Să fie lumină”, El nu a creat lumina, ci El a dat la o parte norul și a permis luminii să ajungă pe Pământ. Soarele și lumina ar fi fost create de la început dar ar fi fost lăsat să funcționeze doar în ziua întâia. În ziua a doua Dumnezeu a separat apele de deasupra de apele de pe Pământ, însemnând că El a separat norul care se afla în atmosfera terestră. (ref. 50)

Aceasta este o încercare disperată de a salva valabilitatea textele biblice, dar este total nereușită. În primul rând, norul despre care se vorbește  și care ar fi fost separat și ar fi permis vizibilitatea luminii ar fi trebuit să fie separat în ziua a doua, căci atunci a fost creat cerul, prin separarea apelor. În același timp, Biblia ne vorbește despre crearea luminii în ziua întâia, deci cele două elemente nu se sincronizează între ele. În al doilea rând, nici un nor nu ar fi putut să existe fără cer, în ziua a întâia și a identifica apele despre care vorbește Biblia că ar fi acoperit Pământul, cu un nor, este o afirmație nesuportată de textele biblice. În ziua întâi, se vorbește despre adâncurile unor ape și nu despre un nor, deci formula folosită nu se poate transfera de la o situație la alta. Mai mult, ni se spune că apele se aflau la început în întuneric dar norul se presupune că despărțea o lumină aflată deasupra lui de suprafața Pământului, deci nu era complet în întuneric.

De unde vine ideea cu norul? Există un text în Biblie, care în aparență susține această idee:

„4. Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. 5. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? 6. În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, 7. Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? 8. Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii, 9. Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,” (Cartea lui Iov 38; 4-9)

 În realitate, textul din Iov nu susține idea că apele care ar fi acoperit la început atât Pământul cât și tot spațiul cosmic ar fi fost un nor. Existența unui nor ar fi presupus existența cerului, dar cerul ar fi fost creat doar în ziua a doua, în conformitate cu cartea Facerea.

Opiniile care încearcă să explice ceea ce nu se poate explica, în ceea ce privește crearea luminii înaintea soarelui, sunt sintetizate de Don Steward, după cum urmează:

„Răspunsurile posibile sunt: 1. Început Dar Neterminat – Anumiți studenți în Biblie cred că soarele a fost început în prima zi dar nu a fost terminat decât în ziua a patra. 2. Nu A Apărut: A fost sugerat că soarele a fost creat în ziua a întâia dar nu a apărut decât în ziua a patra. 3. Creația Specială: Sunt mulți care cred că Dumnezeu a creat o altă sursă de lumină înainte de a crea soarele în ziua a patra. 4. Lumină Din Spațiul Liber? – Chiar și oamenii de știință moderni au teoretizat că lumina poate să vină din spațiul gol cum ar fi găurile negre. Unul dintre efectele găurilor negre este că ele emit lumină. 5. O Greșită Înțelegere a Textului – Există încă o altă posibilă soluție a acestei probleme – Biblia nu zice că a fost lumină înaintea soarelui. Este foarte posibil că atunci când autorul cărții Facerea 1: 1 a spus La început Dumnezeu a creat cerul și Pământul fraza cerul și Pământul a inclus și soarele” (ref. 51)

 Toate aceste opțiuni vin cu motivații fanteziste și unele dintre ele contrazic chiar textele biblice, a căror coerență pretind că o apără. Aceste justificări reprezintă, mai mult decât orice, dovada că textul biblic, referitor la crearea luminii înaintea soarelui, este absurd. Justificările respective sunt puerile sau nesincere în relația cu textul respectiv. Să le luăm pe rând. 1. Început dar neterminat. Creația soarelui nu ar fi putut să fie începută în ziua a întâia deoarece în aceea zi nu exista cerul, acesta din urmă ar fi fost creat doar în ziua a doua, în conformitate cu Biblia. Început și neterminat, este o frază ridicolă în raport cu modul în care funcționează universul. Biblia ne spune clar că soarele, luna și stelele au fost create în ziua a patra nu că au fost terminate în aceea zi. 2. Nu a apărut. De ce ar fi fost creat soarele în ziua a întâia dacă nu a apărut până în ziua a patra? Dacă soarele nu a apărut până în ziua a patra, atunci cum de a apărut lumina în ziua a întâia? Aceasta este o explicație tot atât de absurdă ca și textul pe care încearcă, fără succes să îl apere. 3. Creația specială. De ce ar fi creat Dumnezeu o sursă de lumină identică cu soarele care să dureze doar trei zile? Dacă aceea sursă de lumină ar fi îndeplinit aceleași funcții ca și soarele, atunci de ce nu a fost creat chiar soarele încă de la început? O sursă de lumină temporară, identică cu soarele, nu are nici un sens, deoarece nimic nu l-ar fi putut opri pe Dumnezeu să creeze o sursă de lumină definitivă, adică soarele, încă de la început. De fapt, această sursă de lumină temporară nu putea să fie creată în ziua a întâia, deoarece în aceea zi nu exista cerul, pe care aceea lumină să îl străbată. Ultimele două variante necesită comentarii mai aprofundate. În legătură cu lumina care vine din spațiu, Donald Chittick scrie următoarele:

„Dacă teoriile științifice moderne insistă asupra posibilității luminii care vine din spațiul neocupat (cu alte cuvinte, fără obiecte care să fie surse pentru aceea lumină), este contradictoriu să criticăm ideea biblică că lumina a existat în prima zi de creație fără soare, lună sau stele … Faptul că Facerea vorbește despre lumina care ar fi existat înaintea apariției soarelui, lunii și stelelor pare a fi mai degrabă o dovadă a sursei divine a Bibliei. Era de neconceput pentru gândirea păgână că viața putea să existe fără soare și fără lumina sa. De aceea religiile păgâne adorau soarele ca sursă de lumină și căldură … Biblia este unică prin declarația că soarele are o importanță secundară (Donald Chittick, The Controversy, Portland, Oregon: Multnomah Press, 1984, p. 151).” (ref. 52)

- 20 -

Read more!

➤

Chiar și a vorbi despre lumina zilei, fără soare, nu are nici un sens. Când soarele încă nu fusese creat, nu are nici un rost să ne imaginăm că ar fi fost o dimineață și o seară cum spune Biblia că ar fi fost. Ca să existe o dimineață și o seară ar fi fost nevoie fie de soare fie de un înlocuitor al soarelui, dar care ar fi trebuit să fie identic cu acesta. Dacă un astfel de înlocuitor ar fi existat cu adevărat, ce s-a întâmplat cu el? Unde este el acum sau unde sunt urmele lui, în sistemul solar, în caz că ar fi fost distrus după trei zile? Întrebarea fundamentală, însă este în legătură cu a ști de ce ar fi creat Dumnezeu în prima zi un înlocuitor al soarelui identic cu el și nu chiar originalul. De fapt, luând în considerare textele biblice, Dumnezeu nici nu putea să creeze soarele în prima zi de creație, deoarece încă nu fusese creat cerul și Pământul era scufundat sub apele oceanului primordial. Dacă așa ar fi stat lucrurile, atunci Dumnezeu nu putea să creeze nici înlocuitorul soarelui și toată povestea biblică nu este altceva decât o aberație care pe nedrept este declarată ca fiind inspirată de Dumnezeu.

Lumina din prima zi nu putea să existe singură, fără sursa ei, deoarece orice rază de lumină are nevoie de o sursă de energie care să o producă. O sursă de lumină capabilă să genereze dimineți și seri pe Pământ și zile de 24 de ore trebuie să aibă același caracteristici ca soarele nostru, deoarece între Pământ și soare există o anumită dinamică care este dată de dimensiunile celor două. Legea gravitației a lui Newton ne spune că forța de atracție gravitațională între două obiecte depinde de o constantă gravitațională, masele lor și distanțele dintre ele. (ref. 45) 

Un înlocuitor al soarelui ar fi trebuit să fie de exact aceeași mărime ca și soarele nostru, și să fie plasat la exact aceeași distanță față de Pământ pentru ca să permită dinamica planetei noastre în jurul lui, așa cum este ea în zilele noastre, asigurând în felul acesta condițiile necesare pentru existența vieții, așa cum o cunoaștem. Această constatare ne conduce la niște concluzii foarte ciudate, care pun încă o dată sub semnul îndoielii veridicitatea povestirilor biblice despre creație. Un înlocuitor al soarelui, identic cu soarele nostru, ar fi fost sursa principală de lumină a planetei noastre pentru trei zile. După trei zile, înlocuitorul de soare ar fi dispărut fără nici o urmă și în locul lui ar fi strălucit pe cer, îndeplinind exact aceeași funcție, soarele original, acela care ne luminează și în zilele noastre. În ziua a patra a creației, Dumnezeu ar fi creat toate corpurile cerești, dar pe cer deja ar fi existat o copie identică cu soarele. În aceea zi, Dumnezeu ar fi distrus înlocuitorul de soare și ar fi creat un alt soare, identic cu primul, în locul lui. Deoarece Dumnezeu este cea mai inteligentă Persoană care există, El nu ar fi folosit niciodată așa un plan lipsit de inteligență pentru creația Sa.

Felul în care Biblia descrie crearea universului este absurd și acesta este un motiv pentru a respinge principiul inspirației textelor biblice care se referă la aceasta. De asemenea, aceste texte din cartea Facerea nu corespund realității și descriu evenimente care sunt în contradicție cu legile naturii.

Nu ar fi putut să existe nici un fel de zile calendaristice de 24 de ore înainte de creația soarelui și chiar folosirea noțiunii de zi nu își găsește locul în descrierea pe care Biblia o face primelor trei zile ale creației. Înaintea apariției soarelui divizarea creației în prima, a doua și a treia zi, nu ar fi fost posibilă. În mod cu totul nejustificat, Biblia face totuși acest lucru:

„14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 14-19)

 Este lumina creată sau este veșnică? Cartea Facerea ne spune că este creată, dar lucrul acesta este contrazis de alte texte biblice. Dacă Dumnezeu este veșnic, atunci și lumina care îl înconjoară pe El nu poate să fie altfel decât tot veșnică. Dacă Dumnezeu este înconjurat de lumină, așa cum ne spune Biblia, cum a putut El să creeze cosmosul în așa fel încât acesta a fost inițial în întuneric? (1 Timotei 6; 16) Unde a fost Dumnezeu în momentul creației? Dacă Dumnezeu a fost în momentul creației în apropierea Pământului, atunci locul respectiv a fost luminat de lumina care îl înconjoară pe El și deci, întunericul inițial, la care face referire Biblia, nu putea să fie real. Idea este că lumina care îl înconjoară pe Dumnezeu și întunericul inițial al cosmosului se află în contradicție dacă considerăm prezența Lui și intervenția lui personală în realizarea creației Sale.
 
 În cazul că Dumnezeu ar fi fost prezent în apropierea Pământului în momentul creației acestuia, nu ar fi fost posibilă existența nopților, deoarece lumina care îl înconjoară pe El alungă întunericul. Această informație este conținută de cartea Apocalipsa, ultima carte a Bibliei. (Apocalipsa 21; 23) Dumnezeu ar fi trebuit să se retragă de lângă creația Sa în timpul nopților și să se întoarcă doar dimineața, pentru ca existența nopților să fie posibilă.
 
 Dumnezeu a creat lumina în prima zi, în conformitate cu cartea Facerea, și a așteptat în mod necesar câteva ore pentru a separa lumina de întuneric. Această separație ar fi trebuit să fie una artificială, o stingere a luminii, deoarece Pământul nu a fost în situația să urmeze în mod natural o traiectorie cosmică în jurul soarelui, în lipsa celui din urmă și pentru că ar fi fost sub ape.
 
 Se știe că zilele alternează cu nopțile din cauza rotației Pământului în jurul axei sale. Până în ziua a doua Pământul a fost sub ape. Fiind scufundat în adâncimile unor ape, care ar fi ocupat întreg spațiul cosmic, Pământul nu se putea învârti în jurul axei sale, cum ar fi  fost posibilă ziua și noaptea? Diviziunea între zi și noapte nu ar fi fost posibilă cu atât mai mult cu cât în prima zi nu ar fi existat cerul și în primele trei zile nu a existat soarele.
 
 Dacă pământul ar fi fost creat așa cum spune Biblia, atunci nu se explică existența rotației pe care acesta o are în jurul axei sale. Următorul citat ne explică de ce se învârte Pământul în jurul axei sale:

„De ce se învârte totul în sistemul solar? Și de ce se învârte aproape totul în aceeași direcție? Nu poate să fie o coincidență. Dacă ne uităm la Pământ din spațiu vom observa că se învârte în direcția contrară acelor ceasornicului. La fel se întâmplă cu soarele, Marte și cele mai multe planete. Când a început să se învârtă mai rapid, sistemul solar, a devenit plat ca un disc cu o sferă la mijloc. Vedem aceeași structură de a lungul universului: forma galaxiilor, găurile negre care se învârt rapid, și o vedem chiar și în locurile unde se produce pizza. Soarele format din sfera de la centrul discului, și planetele formate în exterior. Toate au moștenit rotația lor de la mișcarea de rotație a sistemului solar.” (ref. 46) 

Biblia ne spune că după crearea luminii Dumnezeu a văzut că aceasta era bună. Descrierea din cartea Facerea, privitoare la crearea luminii, presupune că Dumnezeu nu ar fi știut că lumina este bună decât după creația ei, în prima zi. Atunci, El  ar fi văzut că este bună pentru prima dată. Dumnezeu nu ar fi știut dinainte efectele creației sale, ci ar fi descoperit că un anumit lucru creat este bun doar după ce acel lucru ar fi fost creat și ar fi apărut în existență. Această afirmație a Bibliei se opune descrierii lui Dumnezeu din care rezultă că El este Atotștiutor. Cum putea lumina să fie altfel decât bună? Putea lumina să fie rea? Biblia ne spune că Dumnezeu este înconjurat de lumină, prin urmare, lumina nu poate să fie altfel decât bună. În ciuda acestei afirmații, despre care cartea Facerea ne spune că ar fi fost făcută de Dumnezeu, totuși lumina creată în prima zi nu a fost așa de bună, dacă a fost înlocuită doar după trei zile cu o altă lumină permanentă.

„3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” (Facerea 1; 3-4) 

 Biblia neagă că sursa luminii zilei a fost întotdeauna soarele și această negație este o absurditate fără egal. Cartea Facerea susține că Dumnezeu ar fi creat lumina zilei înaintea soarelui. Unde se pot vedea în natură urmele acestui fenomen? Astfel de urme nu se pot vedea niciunde, și descrierea unei astfel de situații contrazice ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu din studiul naturii. Dumnezeu poate să fie cunoscut din studiul naturii, dar nu poate să fie înțeles în nici un fel din studiul primei cărții a Bibliei, care este cartea Facerea. Pe baza acelor texte, imaginea pe care cineva o poate avea despre Dumnezeu nu poate să fie altfel decât greșită. Cum altfel decât greșită poate fi această imagine dacă descrierea modului în care Dumnezeu ar fi realizat creația Sa nu este reală? Un mod ireal de prezentare a originii cosmosului duce inevitabil la o înțelegere eronată a lui Dumnezeu.  
 
 Povestirile biblice cu privire la creație par a fi construite în contradicție chiar și cu cele mai simple date ale observațiilor științifice. Dacă Dumnezeu a stabilit reguli după care să funcționeze natura, El a făcut acest lucru pentru ca aceste legi să fie respectate nu să fie încălcate. Contrar la ceea ce susține Biblia, Dumnezeu ar fi fost primul care să se folosească de legile naturii în procesul creației Sale și nu primul care să dea un exemplu de felul cum sunt disprețuite și încălcate aceste legi ale naturii. Aceste narațiuni total absurde, cu privire la creație, din Biblie, împiedică orice efort sincer de a îl cunoaște pe Dumnezeu din studiul obiectiv al naturii, studiu care să pornească fără nici un fel de prejudecăți sau obstacole dogmatice. Dacă natura este o revelație a lui Dumnezeu despre Persoana Sa, atunci Biblia categoric nu este o astfel de revelație, deoarece datele științifice contrazic în totalitate modul în care Biblia descrie creația cosmosului de către Dumnezeu în șase zile. Așa cum rezultă din cartea Facerea, Dumnezeu nu a demonstrat puterile Sale nelimitate, ci o anumită slăbiciune prin aceea că a ales o metodă irațională de a își pune în practică creația Sa. Din acest motiv, departe de a constitui o revelație semnificativă, cartea Facerea reprezintă un obstacol serios în încercarea de a îl cunoaște pe Dumnezeu.
 
 Pentru un credincios nu este dificil să admită că Dumnezeu face miracole, și personal, eu cred în posibilitatea unor astfel de miracole. În același timp, nu cred în generarea de absurdități ca metode de a face miracole. Miracolele lui Dumnezeu au o finalitate rațională și de aceea comprehensibilă pentru cei și pentru cele care află de ele. De exemplu, învierea lui Lazăr are o finalitate rațională și prezintă o învățătură cu o profundă semnificație. Ce profundă semnificație, însă, poate să prezinte crearea luminii soarelui înaintea de creația cerului și a soarelui? Desigur, o astfel de situație nu are nici o semnificație profundă și nu arată puterea lui Dumnezeu, deoarece puterea Lui se vede în ordinea pe care a creat-o și nicidecum în disprețul pentru această ordine.
 
 Dumnezeu nu putea să se exprime în două feluri diferite, care se contrazic între ele, prin Biblie și prin natură. Din studiul naturii se poate vedea că universul nu a fost creat așa cum ne spune Biblia, și natura este o realitate verificabilă, în consecință, Biblia ale căror pretenții absurde nu pot să fie verificate nu prezintă adevărul despre apariția cosmosului. Putem să afirmăm lucrul acesta bazându-ne pe prezumția că Dumnezeu, care este o Rațiune superioară, nu face lucruri iraționale.  
 
 Povestirile despre creație din Biblie pot să fie evaluate după modul în care ele corespund cu fapte observabile din natură, dar cercetările științifice, bazate pe fapte, nu pot fi validate în funcție de miturile biblice. Valabilitatea rezultatelor cercetărilor științifice nu poate să fie judecată după potrivirea lor cu narațiunile biblice. Dacă rezultatele studiilor științifice nu sunt în acord cu povestirile biblice despre creație, aceasta nu înseamnă că ele sunt greșite, mai degrabă narațiunile din cartea Facerea prezintă greșit originea cosmosului.
 
 Să luăm în considerare toate variantele, chiar pe cele absurde, pentru a putea să ajungem la o concluzie. A acționat Dumnezeu în mod intenționat, de exemplu, prin crearea mai întâi a luminii zilei și numai după un anumit timp a soarelui, cu scopul precis de a se ascunde mai degrabă decât de a se revela oamenilor? Această ipoteză nu este acceptabilă, deoarece este contrară principiului revelației. Dumnezeu nu poate să fie cunoscut decât dacă El se revelează oamenilor. Dacă El nu se revelează, atunci Dumnezeu nu poate să fie cunoscut, dar Biblia ne spune că El s-a revelat unor oamenii, cu intenția de a se face cunoscut lor. Pentru a se revela oamenilor, adică pentru a se face cunoscut lor, Dumnezeu avea nevoie să le arate exact așa cum s-au petrecut lucrurile, dar felul cum ne descrie Biblia crearea cosmosului nu poate fi acceptat ca veridic.
 
 Prin urmare, cartea Facerea nu reprezintă revelația lui Dumnezeu, ci doar expresia mitologică a unei culturi străvechi. Este mai ușor, și deci mai credibil, de admis că Dumnezeu nu a inspirat primele 11 capitole ale cărții Facerea decât să recunoaștem că El a creat cosmosul în cel mai absurd mod cu putință sau că a inspirat oamenilor povestiri în care crearea universului este prezentată altfel decât în realitate. Religia creștină se bazează pe credință și povestirile creației din cartea Facerea înfrâng principiu credinței, ele fiind total incredibile. Dacă credința are valoare în Creștinism, atunci necredința care este bazată pe fapte indiscutabile trebuie și ea respectată, deoarece este, în final, tot o formă de credință sau chiar mai mult decât atât, ea este știință.
 
 De ce ar fi ales Dumnezeu să meargă, în procesul creației Sale, împotriva a tot ce poate omenirea să cunoască despre univers, prin observație directă? Mai mult ca sigur, nu a fost Dumnezeu care a făcut lucrul acesta, ci inabilitatea umană de a explica natura, acum câteva mii de ani. Este foarte probabil că Dumnezeu nu a revelat originile universului de loc scriitorilor cărții Facerea, dar că editorii textelor V.T. au considerat de obligația lor să insereze astfel de povestiri între textele vechi testamentare. 
 
 Dumnezeu a revelat originile universului direct în natură și este imposibil pentru natură să nu îl reveleze pe El, dacă El a creat-o. Revelația în natură nu poate fi falsificată sau pervertită în nici un fel și de aceea este o mărturie sigură despre Dumnezeu, dacă El a avut o contribuție determinantă pentru crearea universului. Această revelație, însă, ne vorbește despre Big bang și nu despre creația în șase zile. Dumnezeu a lăsat pentru cercetarea umană să descifreze această revelație, care apare ca informație obținută prin metode științifice. Revelația în natură este în mod inevitabil obiectul de activitate al științelor, chiar dacă ele nu denumesc activitatea lor în acest fel. A revela originile universului în natură și nu în niște texte străvechi, cum ar fi cele din V.T., este modul rațional de a transmite cunoștințe către omenire, deoarece textele sunt supuse îmbătrânirii, limitării date de întrebuințarea limbajului, câteodată ieșit din uzul cotidian, editării prin lentilele unor concepții teologice, și a numeroase interpretări greșite.

- 19 -

Read more!

➤