Credința și rațiunea nu trebuie să fie în contradicție, dacă ambele sunt cu adevărat daruri primite de la Dumnezeu. Omul este o ființă rațională și atunci când își pierde această calitate sau nu și-o folosește nu se deosebește cu nimic de decorul din jurul său. Ceea ce ne deosebește de tot ceea ce ne înconjoară este capacitatea de a raționa și de aceea pentru a fi oameni nu avem voie să ne ascundem de rigorile rațiunii în spatele nici unei credințe religioase. Dacă aceasta refuză să ne lase să ne exercităm libertatea de gândire, înseamnă că nu este o credință bună.

În general, un credincios sau o credincioasă creștină pornește de la premisa că Dumnezeu poate orice, deci El ar putea, dacă așa ar socoti de cuviință, să creeze lumea într-un mod confuz și irațional. Lucrul acesta ar sta în puterea Lui, dacă El este cu adevărat Atotputernic, adică El ar putea să facă orice dorește, indiferent cât de irațional ar părea modul de acțiune respectiv pentru oameni. Se poate însă demonstra că o astfel de premisă este greșită. Natura din jurul nostru funcționează în baza unor legi ale naturii și nu în mod haotic. De ce ar fi creat Dumnezeu legile naturii și le-ar fi așezat la locul lor dacă El însuși nu le-ar fi respectat, atunci când a creat universul și omenirea? Ce rost mai are legea cauzalității, care ordonează dinamică fenomenelor naturale, dacă Biblia ne spune că Dumnezeu a creat universul fără să țină cont de ea? Lumina zilei ar fi fost creată înaintea cerului și a soarelui și, conform Bibliei, ar fi fost o dimineață și o seară fără să existe cer. Nu ar avea nici un rost.

Cum am putea să îl cunoaștem pe Dumnezeu, din studiul naturii înconjurătoare, dacă natura ar fi fost creată împotriva legilor naturale care o guvernează în prezent? Dacă în prezent soarele ne dă lumina sa, printr-un proces natural, de ce la începutul creației, din ziua întâi și până în ziua a patra, soarele, luna și stelele nu au existat deloc, conform Bibliei? Aceasta este o nesocotire incredibilă a legilor naturale care guvernează universul și în lipsa unor explicații convingătoare, raportul biblic trebuie respins. Dumnezeu nu ar putea fi cunoscut din studiul creației Sale dacă creația Sa nu ar fi coerentă și rațională și dacă nu ar fi urmat anumite reguli pe care știința le poate descoperi și analiza. Scuza supranaturalului, pe care o invocăm ori de câte ori nu putem să găsim o explicație pentru descrierile din Biblie, este contrazisă de apostolul Pavel care ne spune că îl putem cunoaște pe Dumnezeu atunci când privim atenți lumea din jurul nostru. (Romani 1; 19-20)

Dacă Dumnezeu este Atotputernic se presupune că El poate să facă orice. În același timp, există și lucruri imposibil de făcut, pe care nici chiar Dumnezeu nu le poate face. Dumnezeu nu ar putea să facă un cerc care să fie pătrat, sau un triunghi care să aibă patru laturi. Dumnezeu nu ar putea crea o Ființă care să fie mai puternică decât El și nici nu ar putea să genereze o greutate așa de mare încât El nu ar putea-o ridica. Toate aceste lucruri sunt absurde din punct de vedere conceptual, ele sunt contradictorii în sine și sunt incoerente. Absurdități similare găsim și în primele 11 capitole ale Bibliei. Există lucruri care pur și simplu sunt imposibile. Chiar dacă Dumnezeu ar putea face lucruri absurde, totuși nici El nu poate să facă ceea ce este imposibil. (ref. 1)

Creația luminii fără soare ar fi fost un lucru absurd, atâta vreme cât în ziua a patra ar fi apărut și soarele pe cer care ar fi fost considerat o necesitate. Dumnezeu ar fi putut crea lumina fără soare, dar descrierea biblică ne cere să credem mult mai mult decât atât. Ea ne pretinde să credem că a fost o seară și o dimineață cu toate că nu a existat cerul, în prima zi ar fi fost creată lumina și cerul, care separa apele de ape, ar fi fost creat doar în cea de a doua zi a creației. Creația luminii fără cer este de a dreptul o imposibilitate, dacă luăm în considerare condițiile în care știm că funcționează lumina. 

Un alt lucru pe care Dumnezeu nu poate să îl facă, după cum ne spune chiar Biblia, este că El nu poate să mintă. Dacă Dumnezeu nu poate să mintă, atunci de ce reprezentanții Săi, funcționarii religioși din aproape toate denominațiunile, susțin sus și tare că toate textele biblice sunt inspirate de Dumnezeu și că ele reprezintă Cuvântul Lui. Nu are cum să fie așa, dacă Biblia conține și lucruri neadevărate, cum ar fi narațiunile despre creație din cartea Facerea. Dumnezeu, tocmai pentru că nu poate să mintă, nu poate să sponsorizeze niște povestiri care nu prezintă în mod real modul cum a apărut universul și umanitatea.

„1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă, 2. - Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte, 3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu – ” (Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel 1; 1-3)

Desigur, Dumnezeu poate să folosească legile naturii într-un mod încă necunoscut științei, poate să învie morții, poate să meargă pe apă etc., dar lucrul acesta nu înseamnă o negare a naturalului sau un dispreț față de ordinea pe care se presupune că a creat-o chiar El, ci dimpotrivă presupune o cunoaștere desăvârșită a legilor naturii. Minunile au darul să ne convingă de existența lui Dumnezeu, dar în cazul povestirilor biblice despre creație nu este vorba de minuni al căror scop poate să fie înțeles, ci este vorba despre contradicții evidente, texte mitologice care nu respectă realitatea.

Este foarte bine să înțelegem de la început, așa cum știința a făcut-o deja, că întreaga realitate materială este descrisă, în momentul de față, de către cele patru forțe fundamentale ale naturii. Aceste forțe sunt: gravitaţia care este o forţă de atracţie care se manifestă între toate entităţile care au masă proprie. Forţa electromagnetică este forţa responsabilă pentru transmiterea luminii şi a celorlalte tipuri de radiaţie ale spectrului electromagnetic. Forţa nucleară slabă, responsabilă pentru fenomenul de descompunere radioactivă, este a treia forţă fundamentală conform modelului ştiinţific acceptat în fizica modernă. În fine, forţa nucleară tare, cea mai puternică dintre cele 4 forţe fundamentale şi care acţionează pe distanţe extrem de mici, este forţa care ţine alături, în cadrul nucleului atomic, protonii, neutronii şi alte particule subatomice. În lipsa acestor forțe existența noastră și a realității fizice din jurul nostru nu ar fi posibilă. (ref. 2)

Atunci când avem în vedere legile naturii și forțele care acționează în interiorul ei, putem să realizăm complexitatea și măreția a ceea ce numim creația lui Dumnezeu, dar și faptul că aceasta nu este bazată pe evenimente care se află în contradicție unele cu celelalte, așa cum ne spune Biblia că ar fi cazul. 

Dacă admitem că Dumnezeu a creat, în mod deliberat universul într-un mod contrar datelor obținute în urma observațiilor științifice atunci prima contradicție fundamentală a Bibliei iese în evidență instantaneu. Biblia ne spune că noi putem să îl cunoaștem pe Dumnezeu dacă studiem natura înconjurătoare.

„19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. 20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 1; 19, 20)

Această cunoaștere este de fapt o cunoaștere a forțelor și legilor naturii. Dacă natura însă, așa cum se prezintă în momentul de față, ar fi foarte diferită decât modul în care Dumnezeu a realizat creația Sa, atunci nu am putea să îl cunoaștem pe El studiind natura și în acest caz Biblia nu ar avea dreptate. Același argument contrazice și idea susținută de unii comentatori biblici că natura s-ar fi modificat radical după căderea lui Adam și a Evei în păcat. Deoarece creația lui Dumnezeu presupune ordine și respectarea legii cauzalității, El nu ar fi creat niciodată lumina zilei înaintea corpului ceresc care o generează, adică cu trei zile înaintea soarelui. Mai mult chiar, însăși existența lui Dumnezeu este dedusă de către teologi din nevoia imperioasă de a respecta legea cauzalității. Unul din argumentele lor este acela că, dacă orice efect presupune o cauză, la originea întregii realități trebuie să stea o cauză negenerată de nici o altă cauză, o cauză care este eternă și care a determinat primele efecte ale realității, adică Dumnezeu. A spune că lumina a apărut înaintea soarelui, echivalează cu afirmația că lumea a apărut înaintea lui Dumnezeu, cu toate că El a creat-o.

Dată fiind importanța și complexitatea problematicii în discuție, în acest studiu, am acordat o atenție deosebită fiecărei relatări biblice despre creație, luând în considerare toate detaliile oferite de acestea. Elementele fiecărei narațiuni biblice sunt comparate unele cu celelalte și toate contradicțiile sunt scoase în evidență. Dacă aceste contradicții sunt reale sau imaginare rămâne ca cititorul să decidă. Am prezentat cu toată onestitatea toate materialele, atât cele pentru dar și cele contra, care își propun să elucideze problemele de inconsecvență ale unor texte biblice. Dacă sursa lor este Dumnezeu, aceste texte trebuie să aibă o coerență generală care le conferă unitate și care le permite să fie o prezentare exactă a originii universului și umanității. Ar trebui ca narațiunile biblice despre creație să fie confirmate de observațiile științei asupra universului, dacă ele ar fi adevărate, dar în realitate ele nu au această confirmare.  

Unde lipsește coerența și apar contradicții acesta este un semn că textele respective nu au fost inspirate de o inteligență superioară și că ele sunt produsul unor oameni care au aparținut unor civilizații străvechi care încercau să găsească explicații pentru o lume complicată.

Desigur că eu nu am pornit de la o idee preconcepută,  adică nu mi-am propus să găsesc contradicții în Biblie cu orice preț, ca și cum mi-aș fi dorit acest lucru. Dimpotrivă, ani la rând am acceptat de dragul conformismului, că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu care nu poate să greșească. Mai mult decât atât, am propovăduit acest principiu, care este fundamental pentru majoritatea denominațiunilor creștine, din calitatea de evanghelist creștin, vorbind oamenilor despre vestea bună a Evangheliei lui Isus (Iisus).

Am considerat Biblia ca fiind Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu deoarece mi s-a părut că este important ca orice credincios să aibă o bază de nezdruncinat pentru credința sa. În același timp, în procesul studierii atente a Bibliei am constatat că anumite afirmații pe care ea le conține sunt categoric în contradicție unele cu altele iar alte susțineri sunt pur și simplu absurde. Nu mi-a fost de loc ușor să recunosc că acest lucru este real și de aceea am căutat toate explicațiile posibile, în materialele pe care le-am studiat, care să mă contrazică și care să confirme că Biblia nu greșește în nici o privință. Multe din explicațiile date de cei care apără Biblia nu mi s-au părut de loc convingătoare, unele explicații mi s-au părut naive, altele nesincere, iar altele dau impresia că încearcă să inducă în eroare buna credință a cititorilor. Un număr mare din aceste explicații sunt cuprinse în prezenta lucrare. 

Pierzându-mi încrederea în unele din textele Bibliei nu am renunțat la credința în Dumnezeu deoarece aceasta se bazează pe o experiență personală pe care o am cu El și nu pe puterea de convingere a unor texte scrise acum peste 2,000.00 de ani, cum ar fi cele care compun cartea Facerea. Cunoașterea adevărului mi se pare mai importantă decât orice și cunoașterea realității lui Dumnezeu este un demers extrem de important în acest sens. După părerea mea, cine este cu adevărat Dumnezeu, Acela în care atât de mulți oameni își pun încrederea, este o problemă esențială.

- 2 -

Read more!

➤