Wednesday, 02 December 2020 18:24

Care ar trebui să fie scopurile Bisericilor instituţionale?

Written by
Rate this item
(0 votes)

În mod normal, instituţiile bisericeşti ar trebui să urmărească un singur  scop şi anume mântuirea indivizilor, cu care sunt în contact şi într-un cadru mai general, salvarea tuturor oamenilor. Aceasta este singura justificare a existenţei lor. Mântuirea, fiind o vocaţie exclusiv pentru indivizi, instituţiile bisericeşti, ca atare, nu reprezintă nimic şi nu au nicio valoare, decât în măsura în care răspund nevoilor spirituale concrete ale fiecărui individ. Ele, în sine, nu trebuie să fie obiect de reverenţă sau adoraţie, sub umbrela de „sfânta biserică” şi din aceleaşi considerente, nici reprezentanţii lor. Aceşti reprezentanţi sunt fraţii şi surorile noastre în Cristos, dacă ei sunt cu adevărat în Cristos, şi dacă nu sunt în Cristos, ei sunt doar concetăţenii noştri şi nimic mai mult. Instituţiile sunt doar instrumente la îndemâna credincioşilor şi nicidecum scopuri în sine. Individul uman este mai important decât orice instituţie bisericească, fiindcă acesta este chemat să se transforme după chipul lui Isus Cristos. Instituţiile, ca atare, nu se vor transforma niciodată după chipul lui Cristos şi nu vor ajunge la înălţimea plinătăţii staturii Sale, deoarece ele nu sunt oameni şi nici Isus nu a fost o instituţie sau organizaţie religioasă, ci a fost un om ca fiecare din noi. În multe cazuri, cei care conduc astfel de organizaţii religioase creştine, sunt cei mai versaţi în a prelua puterea şi nu în mod necesar, cei mai dotaţi spiritual. Scrupulele pe care un om cu adevărat credincios le poate avea, nu stau în calea celor care doresc să fie puternici în această lume.

Este adevărat, credinţa creştină vine prin auzire şi unul din locurile unde se poate asculta despre Dumnezeu este şi în incinta clădirilor deţinute de instituţiile bisericeşti, dar nu numai. Creştinii născuţi din Dumnezeu, chiar dacă nu aparţin de nici o Biserică instituţională, sunt o sursă de informaţii despre El. Credinţa nu vine numai prin auzire, venea mai mult în felul acesta cu sute de ani în urmă, atunci când mulţi oameni erau analfabeţi şi când Pavel a folosit această formulă; în ziua de astăzi, credinţa vine mai mult prin citire. Ascultarea nu este suficientă dacă nu este urmată de practicare, iar practicarea nu se poate face decât prin schimbarea naturii umane.

„Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimeţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” [(Romani 8: 3-4); ref. 180 în Biblia Ortodoxă]

„Astfel credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.” [(Romani 10: 17); ref. 181 în Biblia Ortodoxă]

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită cum era.” [(Iacov 1: 22-24); ref. 182 în Biblia Ortodoxă]

Bisericile corporatiste nu trebuie să încerce să îşi atragă şi să îşi păstreze membrii, ele ar trebui doar să spună adevărul. Există un singur adevăr şi multe interpretări ale acestuia. Există multe doctrine, dar cea mai importantă dintre ele este cuprinsă în foarte multe din textele N.T., care explică clar că practicarea credinţei creştine se poate face numai cu condiţia schimbării naturii umane şi acest lucru se poate realiza numai prin naşterea din Dumnezeu. Acesta este „firul roşu” al învăţăturii N.T., este miezul, este conţinutul care îmbracă diferite forme, dar care este vizibil în fiecare dintre ele. Pavel, Petru, Iacov sau Ioan erau convinşi asupra nevoii de a avea o relaţie personală cu Dumnezeu şi de a fi condus de Duhul Sfânt. Fiecare din ei a subliniat nevoia de a ne lăsa cuprinşi, inundaţi, de dragostea de natură divină.

 Oare nu se foloseşte Dumnezeu de mediile instituţionale religioase şi nu face El mai departe, în mod direct, ceea ce acestea nu reuşesc să împlinească, în ceea ce priveşte mântuirea celor aleşi? Dumnezeu însuşi poate folosi Bisericile confesionale doar pentru a face pentru credincioşi o introducere a elementelor de bază ale Creştinismului, mai departe conducând El însuşi, în mod direct, pe cei care sunt ai Săi pe drumul perfecţionării şi renaşterii spirituale. Fără îndoială că Dumnezeu dispune de o gamă foarte largă de mijloace, prin care îşi atinge ţelurile Sale, dar adevărata Sa Biserică este doar una şi cei care nu intră în ea, o fac şi din lipsa cunoaşterii exacte a principiilor Creştinismului. În zelul lor fierbinte pentru credinţa creştină, îndreptat într-o direcţie greşită, mulţi credincioşi intră pe poarta cea largă, pe care le-o indică Bisericile instituţionale şi puţini sunt aceia care găsesc poarta îngustă a adevărului.

“Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.” [(Matei 7: 13-14); ref. 183 în Biblia Ortodoxă]

Se întrezăreşte parcă, în atmosfera din interiorul instituţiilor bisericeşti, prezenţa acelei tensiuni subtile între ceea ce îi învaţă Dumnezeu, în mod direct, pe credincioşi şi ceea ce sunt aceştia învăţaţi de către corporaţiile bisericeşti. Dacă unii vor rămâne pe calea pierzării până la sfârşit, este din cauză că nu au avut pregătirea spirituală, personală, pentru a discerne lucrurile. Zelul pentru învăţătura şi tradiţiile Bisericilor corporatiste nu echivalează cu liniştea şi siguranţa pe care o poate da numai construcţia care este aşezată pe stânca vie, care este Cristos. (Matei 7: 24) Credincioşii născuţi din Dumnezeu sunt doar partea văzută a unui izvor de înţelepciune, care trăieşte în minţile lor. Cunoaşterea, la fel ca şi dragostea, trebuie să abunde. Cunoaşterea doctrinelor este necesară pentru a ne putea exersa mintea în a formula, din punct de vedere raţional, părerile pe care le avem despre ceea ce este Dumnezeu. Acest tip de cunoaştere, dacă precede experienţa spirituală directă, personală, adică cunoaşterea de tip transcedental sau mistic, ne poate crea nenumărate dileme. Cunoaşterea spirituală este un contact direct, în care fiinţa umană vibrează şi se înfioară, fără frică, la atingerea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne atinge sufletele şi în acel moment există un răspuns direct, înălţător, din adâncul fiinţei umane, care reacţionează la contactul cu Duhul Sfânt, o bucurie şi o speranţă care trece dincolo de întunecimea mormântului. În faza următoare, mintea pune întrebări legate de Persoana lui Dumnezeu şi începe procesul de cunoaştere, în care citirea N.T. este esenţială. Citirea Bibliei trezeşte, la rândul ei, noi dileme ale căror posibil răspuns ar trebui să se afle în interpretările date de doctrine.

 Instituţiile bisericeşti pot juca un rol pozitiv, la fel ca şi unul negativ. În ceea ce priveşte rolul pozitiv, ele reprezintă o oportunitate pentru răspândirea mesajului lui Dumnezeu. Este un rol extrem de important; nu li se poate trece cu vederea anumite ne realizări spirituale, dacă reuşesc să îndeplinească acest rol? Nu este vorba despre a judeca sau condamna corporaţiile bisericeşti, ci despre a prezenta o situaţie de fapt. Ceea ce am afirmat în legătură cu Biserica Spirituală Unică şi Bisericile corporatiste,  este de altă natură. Am avansat ideea că Biserica celor născuţi din Dumnezeu este o realitate spirituală, fără pată şi fără zbârcitură şi aflată într-o unitate perfectă. (Efeseni 5: 27; Ioan 17: 21) Aceasta este adevărata Biserică a lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, toţi cei care aspiră să facă parte din ea, nu trebuie priviţi cu suspiciune, ci încurajaţi să se apropie de Dumnezeu, pentru a putea parcurge procesul naşterii din nou. Dacă o persoană care doreşte să îl cunoască pe Dumnezeu, devine membru doar al instituţiei bisericeşti respective şi nu parcurge procesul de naştere din nou, primul pas nu este de ajuns, pentru mântuire. Instituţiile bisericeşti sunt o anticameră, înainte de a intra, să spunem, în biroul principal. Dacă se opreşte în anticameră, venirea în audienţă nu îşi atinge scopul. De cele mai multe ori se trece şi prin anticameră, dar nu acesta este scopul principal. Am spus-o de la început, că nu avansez ideea desfiinţării instituţiilor bisericeşti, ele au un rol de jucat, dar în acelaşi timp, trebuie spus că finalitatea întregului parcurs creştin se găseşte în Biserica celor născuţi din Spirit.

Nocivitatea Bisericilor corporatiste constă în acea, că ele se prezintă ca fiind adevărata Biserică a lui Dumnezeu, ţinând oamenii în anticameră şi împiedicându-i astfel să ajungă la destinaţie. Este vorba despre o amăgire, o iluzie care ia locul realităţii. Este ca şi cum secretara, care stă în anticameră, se prezintă pe sine ca fiind, să presupunem, directorul din biroul principal. În aceasta constă dificultatea privitoare la instituţiile bisericeşti, tendinţa de a uzurpa locul lui Dumnezeu şi a se prezenta, pe ele însele, ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ. Conducătorul uneia dintre ele chiar se prezintă ca locţiitor ai lui Dumnezeu pe pământ: “Vicarius Filii Dei.” Coroana papală este formată din 3 coroane suprapuse, împodobită cu diamante în amintirea a 3 regi arieni, doborâţi, în luptele avute cu ei: regele Herulilor, al Ostrogoţilor şi cel al Vandalilor 508-538 e.n. Pe coroana papală scrie: „Vicarius Filii Dei” care, în traducere, înseamnă „Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu.” Această caracteristică, nu se aplică însă numai Bisericii instituţionale Romano-catolice, ci tuturor instituţiilor Bisericeşti, deoarece principiul este acelaşi şi anume exercitarea unei autorităţi, care nu le aparţine, în numele lui Dumnezeu. Prin interpretările obligatorii, pe care le dau Bibliei, prin aceea că se prezintă pe ele ca un scop în sine, ca un învăţător divin, singurul în măsură să îi conducă pe credincioşi, prin aceea că încearcă să ghideze conştiinţele în locul Duhului Sfânt, toate Bisericile instituţionale se reprezintă ca un locţiitor al lui Dumnezeu pe pământ.

 Orice organizaţie religioasă creştină care exercită autoritatea spirituală asupra conştiinţelor umane, în locul şi în numele lui Dumnezeu, îşi atribuie o funcţie care nu îi aparţine, deoarece Capul Bisericii este Isus Cristos şi numai el este în măsură să conducă Biserica Sa. Orice mediere, orice mijlocire care se interpune între credinciosul individual şi Cristos şi împiedică, sau deturnează, în modul acesta, contactul direct şi ne mijlocit între om şi Dumnezeu este un element al religiei instituţionale este o caracteristică a corporaţiilor bisericeşti care se folosesc de numele lui Dumnezeu, pentru a dobândii o putere şi influenţă proprie. 

Instituţiile bisericeşti sunt utile, atâta vreme cât îndeplinesc misiunea la care au fost chemate şi anume să îi îndrepte pe oameni direct la Isus Cristos. Ele nu au dreptul nici să judece, sau să condamne, nici să excomunice sau să excludă persoanele de la mântuire. Ele nu sunt Biserica lui Dumnezeu, ci doar un centru de pregătire, asistenţă şi consiliere, pentru adevărata Biserică a lui Dumnezeu, adică pentru Biserica Spirituală Unică. Atâta timp cât instituţiile bisericeşti îşi asumă această funcţie şi nu şi-o depăşesc, ele sunt utile şi chiar necesare. Ele nu sunt decât o etapă intermediară, etapa finală fiind apartenenţa la Biserica celor înscrişi în Ceruri, adică la colectivul celor salvaţi. Dacă, însă, etapa intermediară se reprezintă în mod greşit, adică Bisericile confesionale se prezintă ca fiind adevărata Biserică a lui Dumnezeu şi, în realitate, lucrul acesta se produce în mod curent, oamenii sunt minţiţi, pentru a nu fi scăpaţi de sub controlul organizaţiei şi opriţi să ajungă în mod personal la Dumnezeu. Mântuirea este personală şi fiecare trebuie să parcurgă traseul “căii înguste” care trece, de multe ori, pe la Bisericile corporatiste dar staţia finală este Biserica celor născuţi din Dumnezeu. Cei care vor coborî din vehicule cu o staţie mai devreme, nu vor ajunge la destinaţie.

Orice Biserică instituţională care se prezintă pe sine, ca fiind adevărata Biserică a lui Dumnezeu, comite o fraudă, înşeală pe cei cărora li se adresează şi îşi arogă, în mod ne justificat, atribute care nu îi aparţin. Instituţiile bisericeşti sunt deci utile, dacă se declară ceea ce sunt în realitate, dacă îşi recunosc limitele şi îşi îndeplinesc funcţiile în aceste limite. Ele pot vorbi oamenilor de Dumnezeu, îndeplini ritualuri cultice şi mai presus de orice, funcţia lor este aceea de a le explica oamenilor că spiritualitatea creştină presupune, în mod obligatoriu, o relaţie personală între om şi Dumnezeu. Cum este posibil să existe totuşi Biserica celor născuţi din Dumnezeu, dacă Bisericile instituţionale nu şi-au îndeplinit niciodată funcţiile? Aici, răspunsul pe care îl dă Biblia este foarte clar. Mesajul salvării personale vine direct de la Dumnezeu, este transmis de credincioşii care aparţin de Biserica celor născuţi din nou întregii lumi şi de asemenea, este preluat şi de către instituţiile bisericeşti. Prin urmare, Bisericile corporatiste depind de Biserica celor născuţi din Dumnezeu şi nu invers.

Clădirile sunt necesare, nu pentru funcţionarea Bisericii celor născuţi din Spirit, deoarece clădirile sale sunt chiar oamenii, dar ele sunt folositoare ca centre de pregătire, asistenţă şi consultanţă pentru Biserica celor născuţi din Dumnezeu. Este adevărat că înainte de a se construi biserici, adunările creştine se ţineau în casele particulare (Coloseni 4: 15) Clădirile publice pot fi folosite ca centre de pregătire, asistenţă şi consultanţă pentru Biserica celor născuţi din nou, dar ele nu sunt locaşuri sfinte unde se întâlneşte Dumnezeu cu oamenii, aşa cum era Templu în V.T. Noi înşine, fiecare dintre noi suntem o clădire a Bisericii celor născuţi din Dumnezeu, iar clădirile publice, sau casele particulare, sunt doar centre de pregătire, asistenţă şi consultanţă, pentru aceasta.

Toţi cei care sunt scrişi în cartea vieţii, încă de la întemeierea lumii sunt în grija personală a lui Isus şi conduşi către mântuire de El personal. În cazul în care Bisericile corporatiste, totuşi, nu îşi îndeplinesc funcţiile, Cristos lucrează direct cu persoanele în cauză şi declanşează procesul naşterii din nou. Instituţiile bisericeşti, însă, rămân responsabile chiar şi în acest caz, pentru prezentarea corectă a unor adevăruri generale ale Creştinismului. După ce faza aceasta este parcursă, s-ar putea numi catehizare, apare o luptă deosebit de subtilă pentru conştiinţele oamenilor. Instituţiile vor încerca să îi transforme pe credincioşi în fideli discipoli ai lor, iar Cristos îi va aduce în Biserica celor născuţi din Spirit, pe aceia care sunt scrişi în cartea vieţii încă de la întemeierea lumii. Există Creştini care nu sunt înscrişi în cartea vieţii? Biblia ne spune că mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi. Alegerea nu se face în baza unor merite personale, ci a unei disponibilităţi proprii fiecărui individ şi în baza meritelor lui Cristos. Poate cineva să fie un om cucernic, care merge constant la “Biserică,” ţine posturi, face binefaceri şi totuşi să nu fie mântuit? Toate aceste fapte nu înlocuiesc naşterea din Duh şi să ne amintim că nimeni nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu se naşte din nou, adică din apă şi Duh Sfânt. (Ioan 3: 3)

Read 1015 times Last modified on Monday, 19 April 2021 16:09
Gabriel Baicu

profile Gabriel Baicu

 

 

 

 Cartea Secretele Bibliei este o analiză a primelor 11 capitole ale cărții Facerea (Geneza), din Biblie, care sunt citite cu un ochi critic și nicidecum dogmatic. Rostul acestui studiu este acela de a afla dacă există motive raționale și dovezi faptice pentru a crede narațiunile conținute de Biblie despre creație, nu printr-o credință oarbă, ci pe baza unor argumente credibile.

www.secretelebibliei.com

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

Cuprins

Cartea Biserica Spirituală Unică

 

Vizitați site-ul

www.credintacrestina.com

Downloads

CARTEA SECRETELE BIBLIEI

Read the books!

 Gods false mirror

Contradictions in the Bible

12294768
Today
Yesterday
This Week
All days
641
4403
9430
12294768

Your IP: 34.230.84.106
2024-03-19 05:13