Liderii Bisericilor instituţionale nu au competenţe speciale, atribuite de N.T.

Reprezentanţii instituţiilor religioase creştine şi-au asumat, de asemenea, administrarea simbolurilor Creştinismului. Botezul şi Cina sunt acte de cult care îşi au originea în învăţătura lui Isus Cristos şi acestea au fost preluate de Biserică şi instituţionalizate şi au devenit o componentă importantă a practicilor acesteia. Cu toate acestea, Isus nu a stabilit în nici un fel o normă, asupra celor care sunt îndreptăţiţi să îndeplinească aceste ritualuri şi El însuşi nu a botezat pe nimeni şi nici nu a pus nici o limitare în ceea ce priveşte persoanele care să administreze aceste ritualuri. În instituţia Romano-catolică a Bisericii Spirituale Unice sunt şapte sacramente, iar în instituţia Ortodoxă a Bisericii celor înscrişi în Ceruri, aceste ritualuri sunt numite taine. Nu este clar de ce sunt taine, de vreme ce Isus Cristos le-a făcut publice şi le-a explicat semnificaţia. În toate celelalte instituţii bisericeşti se practică mai multe sau mai puţine din aceste ritualuri, dar oricare dintre ele se poate îndeplini fără nici o reţinere, de către oricare Creştin renăscut spiritual, având sau nu, vreo funcţie recunoscută în mod oficial. Oricare Creştin născut din nou este un preot şi în această calitate, de preot, poate administra orice act simbolic sau ritualic creştin, cum ar fi: Botezul în apă, Cina, Căsătoriile, Ceremonialul de înmormântare etc. Nimeni altcineva, în afară de Dumnezeu, nu poate îndeplini Botezul cu Duh Sfânt, deoarece El oferă acest dar numai acelora care sunt pregătiţi să îl primească şi numai El este în măsură să aprecieze gradul fiecăruia de pregătire. Duhul Sfânt nu locuieşte decât în temple umane curăţite. (1 Corinteni 6: 19-20) De unde ştim care sunt Creştinii născuţi din nou? Isus Cristos ne-a învăţat că după roadele lor îi vom cunoaşte. (Matei 7: 15-20)

Nu există nici o precizare în N.T., în care să se arate că apostolii sau prorocii sau învăţătorii sau ceilalţi membrii ai Bisericii, enumeraţi de apostolul Pavel, ar avea o competenţă specială pentru exercitarea actelor de cult creştine. Dacă nu a făcut nici o deosebire şi cineva trebuie să îndeplinească aceste acte, se înţelege că toţi cei enumeraţi sunt competenţi în mod egal, să le înfăptuiască. Întrebarea mea este: De ce preoţii, aparţinând de instituţia bisericească Ortodoxă sau de cea Romano-catolică, sau pastorii din instituţiile Protestante şi Neoprotestante au dreptul să îndeplinească actele de cult şi preoţii desemnaţi de N.T. nu au acest drept? Răspunsul cel mai direct este că monopolul asupra administrării actelor de cult este un mod ideal de a păstra puterea şi influenţa instituţiilor bisericeşti asupra mari mase de credincioşi.