În concordanță cu cartea Facerea, Pământul la început ar fi fost „netocmit” sau  „pustiu și gol”, depinde ce versiune de traducere în limba română folosim. Biblia Ortodoxă folosește formula „netocmit” iar Biblia Cornilescu se referă la Pământ, în aceea perioadă, ca fiind „pustiu și gol”. De fapt, nici una din formulele folosite în limba romană nu traduce exact expresia originală „Tohu vav bohu”. În limba engleză traducerea este mult mai apropiată de textul original și anume este „formless void”. „Formless void” în limba romană se traduce cu formula „fără formă și pustiu”. De ce ar fi creat Dumnezeu Pământul inițial ca o grămadă de materie fără formă în loc să creeze o planetă organizată, gata să primească ființe vii? Cel puțin la prima vedere afirmația Bibliei nu are sens. Din acest motiv, încerc să răspund la această întrebare folosind soluțiile care sunt deja conturate în literatura religioasă.
 
 Ce înțeles are afirmația biblică că planeta Pământ ar fi fost fără formă, atunci când a fost creată de Dumnezeu? Nu a fost o planetă sferică? A fost ca o grămadă de materie aruncată la întâmplare în spațiul cosmic și arătând ca un asteroid? A creat Dumnezeu la început o grămadă de materie în mijlocul apelor? Aceasta este ceea ce Biblia ne spune, prin expresia Tohu vav bohu, despre creația inițială a Pământului. În spațiul cosmic, toate stelele și planetele sunt organizate în corpuri cerești sferice. Înainte de a atinge stadiul de formare ca și sfere, în cadrul sistemului solar, planetele au fost acumulări de gaze rotitoare care s-au răcit și s-au solidificat. În faza de gaze care se acumulau și se roteau în spațiu, Pământul nu ar fi putut să fie scufundat în apă, așa cum s-ar părea că susține Biblia, deoarece în acest fel nu ar fi putut să dobândească forma sferică pe care o are astăzi.
 
 A fost Pământul un fel de asteroid, in mijlocul oceanului primordial, sau a fost o planetă sferică, din momentul când a fost creat de Dumnezeu? După modul în care cartea Facerea descrie creația Pământului, în interiorul oceanului primordial, planeta nu ar fi putut să urmeze procesul necesar pentru a deveni un corp ceresc de formă sferică, deoarece ea a fost fără formă și scufundată în apă, în același timp.
 
 De ce sunt planetele sferice? Textul următor explică de ce corpurile cerești având o anumită dimensiune devin sferice:

„Unul dintre efectele masei este acela că atrage alte mase. Când există milioane, și chiar trilioane de tone de masă, efectul gravitației se mărește. Toată masa atrage cealaltă masă, și încearcă să creeze cea mai eficientă formă …… o sferă. Pentru obiecte mai mici, cum ar fi asteroizii, forța de gravitație care încearcă să transforme obiectul într-o sferă nu este suficientă pentru a depăși tăria rocilor care mențin forma dată. De îndată ce se trece peste o anumită masă și dimensiune, tăria obiectului nu poate să oprească forța de gravitație ca să transforme obiectul într-o sferă. Obiecte mai mari decât 1000 de km în dimensiune sunt capabile să se transforme în sfere.” (ref. 3)

Pământul nu ar fi putut să fie la început o grămadă de materie similară cu un asteroid, și apoi să devină din aceea materie o planetă sferică, deoarece asteroizii sunt cu mult mai mici decât planetele și asteroizii nu devin planete. Cantitatea de materie formată din praf și gaze trebuie să aibă o dimensiune suficientă, încă de la începutul procesului de formare a planetei, în așa fel încât creația respectivului corp ceresc să poată să se producă. În forma sa solidă, planeta Pământ nu a fost niciodată fără formă în sensul unei grămezi de materie fără formă, așa cum susține cartea Facerea în expresia ei originală, Tohu vav bohu. Desigur că, pentru cei și cele care citesc numai traducerea în limba romană, într-o versiune sau alta, a Bibliei, această problemă nici măcar nu există întrucât funcționarii bisericești au avut grijă să o elimine printr-o meșteșugită traducere a textului respectiv. O remarcă deosebită trebuie făcută pentru versiunea ortodoxă a Bibliei care folosește un arhaism pentru a descrie starea Pământului, atunci când a fost creat și anume cuvântul „netocmit”, care nu mai spune nimic cititorului modern.
 
 Într-o altă interpretare, locul ocupat de Pământ ar fi apărut fără formă, deoarece ar fi fost complet acoperit de oceanul primordial și acel ocean ar fi fost chiar el fără formă. Oceanul primordial nu ar fi avut un contur precis și ar fi acoperit totul și din acest motiv ar fi apărut ca ceva deformat. Acel presupus ocean primordial ar fi acoperit Pământul și ar fi ocupat și locul pentru cer până în ziua a doua, când bolta cerească ar fi fost creată de Dumnezeu.
 
 După părerea mea, cartea Facerea se referă la Pământ ca și entitate fizică, atunci când vorbește despre lipsa de formă. Textul biblic indică Pământul și nu doar oceanul primordial. Cât de mare ar fi fost acel ocean primordial, este imposibil de spus, bazat pe textele biblice, dar dacă cerul separă apele sale, oceanul primordial ar fi fost în viziunea biblică la fel de mare ca și universul nostru. Prin urmare, Pământul, despre care versiunile în limba română a Bibliei spun că era „netocmit” sau „pustiu și gol” era, conform expresiei originale a textelor V.T., Tohu vav bohu, fără formă și nelocuit.  
 
 În ziua a patra a creației, soarele, luna și stelele ar fi fost create ca niște corpuri cerești sferice și funcționale, dacă nu, ele nu ar fi putut să lumineze, neîndeplinindu-și scopul creației lor. Dacă creația soarelui, lunii și stelelor s-a făcut în ziua a patra nu a existat timp pentru evoluția lor de la grămezi de gaze la corpuri cerești solide. Aceasta este o contradicție între știință și cartea Facerea, prima propunând un lung proces în formarea stelelor și planetelor iar cea de a doua declarând că aceste corpuri cerești au fost create în forma în care se află și în vremea noastră, de la început.
 
 Când vorbim despre evoluție, cineva nu ar trebui să se gândească doar la evoluția biologică, care a permis speciei umane să se dezvolte din ființe biologice mai puțin evoluate, deoarece evoluția este un concept general care se referă la dinamica lucrurilor în timp. Timpul este esențial pentru evoluție. Lucrurile nu sunt ceea ce sunt, printr-o creație spontană a lor, ci toate lucrurile, cel puțin cele pe care le cunoaștem, se află în evoluție. Desigur că există și procesul de involuție în care lucrurile se degradează în raport cu ceea ce au fost în trecut. În ceea ce privește formarea stelelor ele au parcurs un proces de evoluție pentru a fi ceea ce sunt astăzi, nu au fost create dintr-o dată așa cum sunt. Acest sistem de creație, de la o zi la alta, descris de Biblie, este contrar la ceea ce se poate observa că se întâmplă în univers.
 
 Evoluția nu poate să fie negată ca și proces și este prezentă peste tot în jurul nostru. Cu toate acestea, mulți credincioși creștini neagă evoluția, deși ea este prezentă peste tot în jurul lor, și chiar și în interiorul lor. Creaționismul care presupune că anumite lucruri au fost create dintr-o dată la stadiul de maturitate este contrazis de ceea ce se întâmplă în lumea înconjurătoare. De exemplu, o ființă umană evoluează din stadiul de embrion până la maturitate și bătrânețe și apoi parcurge un stadiu de descompunere. Stelele, de asemenea, continuă să evolueze în univers din stadiul de aglomerație de gaze și praf la acela de corpuri cerești sferice și după o lungă perioadă de timp ele mor. Această evoluție este reală și vizibilă, nu este o strategie a lumii științifice prin care încearcă să înșele pe oamenii credincioși și atitudinea realistă nu este aceea de a contesta evidențele. În zilele noastre, mai multe stadii în formarea stelelor pot să fie observate pe cer, începând cu îngrămădiri de gaze și praf, în drumul lor de a deveni stele și terminând cu stele care au explodat, schimbându-și în mod dramatic forma.
 
 Dacă vrem să avem o imagine despre ceea ce ne spune Biblia despre începuturile creației, descrierea biblică este foarte confuză și singurul punct de referință este unul mitologic, adică este vorba despre prezența unui ocean primordial, înainte de orice altceva, acele ape care ar fi fost separate de Dumnezeu în ziua a doua, prin creația cerului. Acel ocean primordial este un element comun pentru mitologia evreiască, dar și pentru alte mitologii, ale altor popoare, care au trăit în aceea perioadă de timp. Aceasta înseamnă că Dumnezeu ar fi creat viața pe Pământ luptând împotriva unui personaj mitologic simbolizat de oceanul primordial, cel din urmă fiind simbolul răului în multe culturi.
 
 În contextul multor comentarii biblice, Tohu vav bohu nu ar trebui să fie înțeles doar legat de aspectul fizic, dar, în același timp, expresia aceasta s-ar referi la modul cum Pământul funcționa în acel stadiu. Fiind fără formă Pământul ar fi fost de asemenea și pustiu, nepopulat. Există două elemente în expresia Tohu vav bohu care scot în evidență gradul de decădere în care Pământul s-ar fi aflat în acele timpuri.
 
 Există, de asemenea, opinia că prin lipsa de formă trebuie înțeles că Pământul nu ar fi fost organizat suficient pentru a fi un mediu potrivit pentru viață. Desigur că în acest fel nu se schimbă referința clară la lipsa de formă fizică a Pământului, în acel moment al creației. (ref. 4)
 
 Acesta este un alt mod de a evita ceea ce ne spune Biblia. Forma sferică a unei planete nu este suficientă pentru existența vieții, în consecință, cele două condiții nu trebuie să fie confundate. Toate planetele sunt sferice, ele nu sunt fără formă, și cu toate acestea multe sunt insuficient organizate pentru a reprezenta medii potrivite pentru a susține diverse forme de viață. O condiție se referă la forma fizică a planetei și altă condiție se adresează la ceea ce face viața posibilă.
 
 Cuvântul „tohu” se referă mai ales la forma fizică și nu la funcționarea deficientă, din perspectiva prezenței vieții, a unui mediu planetar, și recunoaște că prima condiție care face ca materia să poată să fie capabilă să găzduiască viața în forme mai evoluate este aceea ca ea să fie organizată ca o planetă sferică. „Bohu” se referă în principal la caracteristicile funcționale cum ar fi pustietatea și dezolarea. 
 
 Originile poporului evreu se află în Mesopotamia și Abraham a venit din Ur, un oraș care era situat pe malurile Eufratului. Din acest motiv, cititorul nu ar trebui să se mire de relația foarte apropiată între cultura mesopotamiană și cultura iudaică, inclusiv în ceea ce privește mitologiile lor. Cuvintele „tohu” și „bohu” nu sunt de origine ebraică, ci mai degrabă ele sunt cuvinte sumeriene. În limba sumeriană substantivele se termină în mod obișnuit în –u, dar în limba ebraică –u este terminația verbelor. „Tohu” și „bohu” sunt substantive și nu verbe de aceea originea lor este mai degrabă sumeriană și arată influența acelei mitologii asupra cărții Facerea. (ref. 5)
 
 Din lipsa unor răspunsuri rezonabile la atâtea întrebări, există tendința de a da expresiei „tohu vav bohu” un înțeles spiritual. Pământul ar fi fost creat în mod ordonat, dar ar fi fost distrus de forțe spirituale, de Satan. După această distrugere, Dumnezeu ar fi intervenit și ar fi restaurat ordinea o dată în plus. Această interpretare a narațiunilor conținute de cartea Facerea este propusă de reprezentanții teoriei „Gap Theory” Ce ne spune această teorie? Cuvintele folosite pentru a descrie primele momente ale creației, din limba ebraică, împreună cu alte pasaje biblice, au condus anumiți comentatori să creadă că a existat o perioadă considerabilă de timp intercalată între primele două versete ale Bibliei. Dacă acest interval ar fi existat în realitate atunci nu ar fi nici o discrepanță între raportul biblic și teoria științifică după care Pământul ar avea o vechime de câteva miliarde de ani, mai precis, 13,7 miliarde. Dacă, pe de altă parte, nu există o astfel de perioadă, atunci Pământul ar trebui să fie, după calculele biblice, de aproximativ 6.000 mii de ani, dar o astfel de vechime este considerată de oamenii de știință ca fiind imposibilă. Teoria „Gap Theory” este o tentativă de a spiritualiza materialul prezentat de către cartea Facerea. În spațiul dintre două versete este citită o întreagă istorie:

„Teoria „Gap Theory” sugerează că îngerii au fost creați „la început” (Facerea 1; 1), mai degrabă decât în timpul sau după săptămâna creației și că Satana și discipolii săi demonici s-au revoltat înainte de Facerea 1; 2. Chalmers își fundamentează teoria pe reinterpretarea cuvintelor folosite în cartea Facerea 1; 2, și pe relația lor cu alte pasaje ale Scripturii. În această înțelegere Facerea 1; 2 ar putea, sau ar trebui să fie citită „Dar Pământul a devenit fără formă și gol”. Expresia „fără formă și gol” este o traducere a formulei ebraice „tohu vav bohu”. Cuvintele tohu și bohu se întâlnesc de asemenea în Isaia 34; 11, dar ele sunt interpretate în sensul de confuzie (tohu) și pustietate (bohu). Din această cauză „tohu” poate de asemenea să însemne „confuz” și „bohu” poate să însemne „pustiu”. Cuvintele „confuz” și „fără formă” au în comun  o lipsă de ordine, într-un loc unde trebuie să fie ordine. De aceea textul poate fi citit după cum urmează: „Dar Pământul era în confuzie și pustiu” (ref. 6)

Ieremia 4; 23-26, de asemenea folosește expresia „tohu va bohu”. Acesta este textul biblic:

„23. Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie; 24. Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile toate se clatină. 25. Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit. 26. Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.” (Ieremia 4; 23-26)

Ceea ce este interesant, este că textul se referă la orașe care ar fi fost judecate de Dumnezeu –„toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui”.

În ochii celor care spiritualizează expresia „tohu vav bohu” aceste cetăți reprezintă poate casele îngerilor căzuți. Cuvântul „choshek” a fost interpretat în multe traduceri ale Bibliei, ca și „întuneric”, și când citim putem să presupunem că este vorba despre un întuneric natural (adică întunericul dinainte de creația luminii), dar cuvântul „choshek” este, de asemenea, folosit în Exodul 10: 21, pentru a descrie întunericul pe care Domnul l-a adus asupra Egiptului, care era așa de dens, încât se putea simți. Prin urmare, în acest tip de interpretare spiritualizată, Facerea 1; 2 ar putea fi citită: „Dar Pământul era în dezordine și pustiu și întunericul spiritual era deasupra domeniului demonic”. (ref. 7)
 

- 7 -

Read more!

➤