În una dintre cele două povestiri ale creației din cartea Facerea, în capitolul 1, ni se spune că universul a fost creat de Dumnezeu în interiorul unei mase mari de apă, când încă nu exista cerul sau atmosfera Pământului. Numai în ziua a doua a creației apele ar fi fost separate și ar fi fost creat cerul, în conformitate cu textele biblice. O parte din ape ar fi rămas „deasupra” cerului și cealaltă parte ar fi acoperit Pământul. Dacă Biblia ar avea dreptate, o parte din ape ar fi încă „deasupra” cerului, desigur o expresia mitologică care nu are sens din punct de vedere științific. Ce ar putea să însemne „deasupra” cerului? „Deasupra” cerului ar însemna deasupra spațiului cosmic, undeva la periferia universului.
 
 Cel mai probabil, nu există nici o frontieră la marginile universului și putem să știm acest lucru din aceea că universul se află într-o continuă expansiune, deci nu există niște ape care să oprească extinderea sa în spațiu. Există apă în spațiul cosmic, dar nu poate să existe „deasupra” cerului, adică deasupra spațiului cosmic, așa cum ne spune Biblia. Apa se află în cer nu „deasupra” cerului, așa cum greșit ne informează cartea Facerea. Observația aceasta este foarte importantă, deoarece ne arată modul naiv în care oamenii din vechime concepeau structura universului. Ei credeau că deasupra cerului, conceput ca un firmament solid, care oprea apele să se reverse pe Pământ, se afla sursa pentru apa de ploaie. Ori de câte ori se deschideau niște ferestre în cer, tot de atâtea ori apa se revărsa  sub formă de ploaie pe Pământ. Această observație este un alt motiv pentru a invalida povestea creației din cartea Facerea, capitolul 1. Povestea este, în mod evident, rolul imaginației unor oameni fără nici un fel de cunoștințe științifice și nu are cum să fie un text revelat de Dumnezeu.
 
 Desigur că povestea din cartea Facerea capitolul 1 are logica ei după care un firmament solid ar fi putut să oprească apele de deasupra sa și niște ferestre imaginare ar fi putut să permită apei să vină pe Pământ sub formă de ploaie. Aceasta este o logică a ignoranței, o explicație puerilă, care, după gradul ei de necunoaștere, ne permite să îi stabilim vechimea, care este fără îndoială impresionantă.
 
 Pentru omul modern atâta neștiință pare incredibilă și de aceea cititorul care deschide în zilele noastre Biblia bănuiește că în spatele textelor privitoare la creație s-ar putea ascunde ceva misterios, un anumit cod. De fapt, nu există nici un cod, este vorba de un nivel de cunoaștere foarte scăzut al unor generații străvechi și trebuie să acceptăm că astfel de explicații naive nu erau probabil rare în lumea de acum câteva mii de ani. Existența atâtor religii, care au încercat să explice lumea, de-a lungul istoriei omenirii, este dovada că la începuturile civilizației predominau explicațiile naive, mitologia. Rolul mitologiei în perioada de copilărie a civilizației umane este uriaș, se aseamănă cu rolul poveștilor în perioada de început al formării oricărei ființe umane. Nu contează adevărul, ci aspectul determinant este capacitatea poveștii de a răspunde neliniștilor imaginației care generează întrebări. Copiii care devin maturi nu mai pot crede în povești și nici nu mai trebuie să creadă.
 
 Idea unui ocean primordial este o invenție care a circulat foarte mult în universul mitologic al lumii antice. Cu siguranță, universul nu a fost creat în mijlocul unui ocean primordial și un astfel de ocean nu a existat niciodată. Aceasta este o imagine greșită bazată pe istorisiri cu caracter mitologic.
 
 Cine a creat oceanul primordial? Deoarece Dumnezeu nu ar fi avut nici un motiv ca să creeze propriul Său dușman, trebuie ca acea întindere de ape să fi fost eternă. Ca o expresie metaforică, atunci când Dumnezeu ar fi adus lumină asupra întunericului și atunci când El ar fi separat apele de deasupra cerului de apele care sunt pe Pământ, El ar fi instaurat ordinea, înlocuind o dezordine anterioară care este descrisă de Biblia prin expresia „tohu va bohu”. Dumnezeu, fiind garantul ordinii și justiției în univers, nu ar fi putut să genereze dezordine, deci acea stare primordială de haos nu a fost rezultatul activității Lui. 
 
 Pe lângă ceea ce cartea Facerea ne spune explicit, despre ceea ce a fost creat în cele șase zile de creație, este de asemenea prezumat că ar fi existat un ocean primordial și că planeta Pământ ar fi fost scufundată în acesta, până în cea de a doua zi a creației. Nimeni nu poate contrazice faptul că așa scrie în Biblie deci nu se pune problema că  așa mi se pare mie că scrie. Dacă Pământul se afla în mijlocul apelor, înainte de crearea cerului, înseamnă că locul pe care îl ocupă astăzi cerul, era la început ocupat de ape. Oricine poate să verifice acest aspect citind cartea Facerea, capitolul 1, versetele 6-8. Mai jos am reprodus textul biblic pentru cine dorește să constate direct ce se află scris, în această privință:

„6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Facerea 1; 6-8)

În prima zi a creației, conform Bibliei, ar fi fost creată lumina fără soare și ar fi fost o dimineață și o seară, fără cer. Cine poate să creadă așa ceva? Această afirmație poate să fie crezută numai de o persoană care are un total dispreț față de realitate, față de felul în care funcționează natura și față de orice cercetare științifică. Un astfel de dispreț față de lumea înconjurătoare nu are cum să fie garanția unei credințe autentice în Dumnezeu, dimpotrivă, cine contestă realitatea evidentă este mai degrabă tentat să se hrănească cu iluzii.
 
 Credința în Dumnezeu este pe deplin justificată și ea nu trebuie denigrată din cauza insistenței unora de a crede în legende care încearcă să țină loc de realitate. Se poate afirma cu încredere că Dumnezeu nu a creat lumina fără soare și nici nu a generat o dimineață și o seară fără ca să existe cer. Mai mult chiar, parcă pentru a sublinia absurdul, cartea Facerea ne spune că Dumnezeu ar fi văzut că ceea ce ar fi făcut El ar fi fost bine. Consider că aceste afirmații sunt o jignire la adresa lui Dumnezeu care este prezentat de cartea Facerea într-o lumină foarte nefavorabilă, adică ca și cum El ar face lucruri absurde. Nu este desigur o jignire intenționată, deoarece așa percepeau oamenii din vechime lumea din jurul lor. Mulți oameni, de a lungul istoriei, au fost acuzați de către religia organizată, că ar fi săvârșit blasfemii sau erezii, dar o erezia mai mare decât a îl prezenta pe Dumnezeu așa cum îl prezintă cartea Facerea, este greu de comis.  
 
 În descrierea creației din cartea Facerea, înainte de creația cerului, în locul lui ar fi fost oceanul primordial, în care ar fi fost scufundat Pământul. Luând în considerare relatarea Bibliei, nu putem să știm cât de întins ar fi fost acest ocean primordial. Ceea ce putem să presupunem este că apele ar fi ocupat toată atmosfera terestră și de asemenea tot spațiul cosmic, adică locul în care astăzi se află cerul, atâta vreme cât ceea ce numim cer a fost creat în mijlocul apelor.
 
 Atunci când Dumnezeu a pornit Potopul, El ar fi deschis „ferestrele” cerului. Aceste „ferestre” ar fi trebuit să fie situate undeva la limita spațiului cosmic, căci dacă s-ar fi aflat doar la limita atmosferei Pământului, atunci apele pe care ele le-ar fi ținut în loc ar fi împiedicat dinamica liberă a corpurilor cerești. Dacă „ferestrele” cerului s-ar fi aflat la limita superioară a spațiului cosmic, în cazul că există o asemenea limită, atunci ar fi fost imposibil pentru o cantitate de ploaie uriașă, ca ceea despre care Biblia vorbește, în legătură cu Potopul, să ajungă pe Pământ, străbătând întregul spațiu cosmic.
 
 Un ocean primordial, înconjurând Pământul, la începutul creației, nu a existat niciodată, contrar cu ceea ce ne spune Biblia, și dacă ar fi existat lumina nu ar fi putut fi creată în prima zi de creație pentru că existența unei lumini funcționale presupune existența unui spațiu liber, în care aceasta să se deplaseze.
 
 În același timp, existența unui ocean primordial este o supoziție necesară dacă vrem să înțelegem separația apelor de „deasupra” de apele care acoperă Pământul. În cartea Facerea la capitolul 1 se afirmă existența unei lumini create care, însă, nu ar fi putut să circule prea departe sub ape și nici nu ar fi putut să genereze o dimineață și o seară.
 
 În concordanță cu cartea Facerea, Dumnezeu ar fi creat lumina într-o perioadă în care Pământul ar fi fost acoperit de apele oceanului primordial și înainte de creația cerului. Lucrul acesta este imposibil dacă cineva consideră modul în care știința explică apariția apei pe Pământ.

„Uriașul volum de apă pe care îl conțin oceanele (și mările), a fost produs în timpul istoriei geologice a Pământului. Pământul și-a schimbat în mod gradat proprietățile atmosferice, producând un amestec gazos bogat în dioxid de carbon, monoxid de carbon și nitrogen molecular. Fotodisociația (separația datorată energiei luminii) vaporilor de apă în hidrogen molecular și oxigen molecular în atmosfera superioară a permis hidrogenului să scape și a dus la o creștere progresivă a presiunii exercitată de oxigen la suprafața Pământului. Reacția acelui oxigen cu materialele de la suprafață a cauzat creșterea progresivă a presiunii vaporilor de apă care a dus la formarea apei lichide.” (ref. 11)

Este greu de crezut că apa oceanului primordial ar fi fost creată în întuneric de Dumnezeu, mai întâi pentru că aceasta ar fi însemnat o încălcare a legilor naturii, apa formându-se în prezența luminii, și apoi pentru că am pornit de la premisa că nu El a creat oceanul primordial, căci acesta reprezintă un simbol al haosului. Dacă Dumnezeu a creat o lume ordonată, bazată pe legile naturii, nu avea de ce să creeze haosul. În cartea Facerea, este scris că înainte de creația luminii, întunericul era deasupra adâncului, în timp ce Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Dacă Dumnezeu ar fi creat în mod miraculos apele, fără să țină cont de legile naturii, lucrul acesta ar fi trebuit să fie menționat de Biblie, dar, în realitate, aceasta nu ne spune nimic despre modul cum au apărut apele pe Pământ.

- 9 -

Read more!

➤