Aici avem de a face cu neadevăruri evidente. Nu este adevărat că Biblia este singurul text antic în care soarele ar fi fost creat după lumină. Un alt exemplu este Enuma Elish, mitul babilonian al creației, despre care probabil nici un Creștin nu afirmă că ar avea inspirație divină. Pe de altă parte, este posibil ca o stea, care se afla la o distanță uriașă față de Pământ să nu mai existe, în timp ce lumina ei abia a ajuns pe planeta noastră. Distanțele gigantice din spațiul cosmic fac ca lumina să le străbată câteodată într-un timp îndelungat și, în acest timp, sursa respectivă de lumină să sufere modificări și chiar să dispară. Aceasta nu înseamnă că lumina vine din spațiul cosmic neocupat, deoarece acolo s-a aflat cândva o sursă de lumină și în urma unei explozii au rămas resturi din aceea stea.

Cartea Facerea vorbește de o lumină creată care a fost numită „zi”, de aceea este vorba despre lumina zilei și nu de lumina unei stele care vine din spațiul cosmic, după ce aceea stea a dispărut. O lumină venită din spațiul cosmic, la care nu i se poate identifica sursa, nu poate genera ciclul zilei și al nopții pe Pământ. În același timp, lumina venită din spațiu cosmic neocupat presupunea existența acestui spațiu cosmic, dar cerul ar fi fost creat de Dumnezeu doar în ziua a doua, după lumină, în conformitate cu cartea Facerea.

O lumină, venind dintr-un astfel de spațiu neocupat de un corp ceresc nu putea să asigure mișcarea Pământului în jurul ei, generând în felul acesta o seară și o dimineață. Pentru ca acest proces să se poată produce ar fi fost nevoie de mai mult decât o lumină, ar fi fost necesară existența unui corp ceresc cu o masă asemănătoare cu a soarelui, care să exercite o forță de atracție asupra Pământului.

În același timp, teoriile științifice moderne nu au experimentat niciodată existența luminii în spațiu cosmic neocupat, deoarece în natură nu există spațiu cosmic complet neocupat. O lumină care vine de la o stea care a dispărut deja, nu vine dintru-un spațiu complet neocupat. Găurile negre sunt reputate că atrag aproape întreaga lumină a corpurilor cerești care cad în interiorul lor datorită gravitației pe care o exercită și eventuala lumină care scapă, extrem de puțină, nu demonstrează că lumina vine din spațiu neocupat. Acel spațiu este ocupat de o gaură neagră.

O lumină fără sursă, apărut din nimic, care să genereze o dimineață și o seară pe Pământ, este o propunere absurdă ori cum ar fi luată și orice tentativă de a justifica o astfel de posibilitate nu face decât să accentueze absurdul descrierii care se găsește în Biblie. Autorul textului citat nu ia în considerare ce spune Biblia. Înainte de ziua a doua, când a fost creat cerul, nu a existat nici un fel de spațiu liber care să producă vre-o lumină. Pământul a fost sub ape, unde nu putea să se învârtă în jurul axei sale, și nici o lumină sub ape nu putea să genereze ciclul zilei și al nopții. Totul a fost acoperit de ape, și un spațiu ocupat de ape, nu este un spațiu neocupat.  

Exprimând o altă opinie, John H. Sailhamer scrie:  

„În v. 14 Dumnezeu nu spune, Să fie lumină … să separe, ca și cum nu ar fi fost lumini înainte de această comandă și numai după aceea au fost create luminile. Mai degrabă textul ebraic spune, Și Dumnezeu a spus, „Luminile din cuprinsul cerului să separe.” Cu alte cuvinte … Comanda lui Dumnezeu presupune că luminile erau deja pe cer și ca un răspuns la comanda lui li s-au dat un scop, să separe zilele de nopți și să marcheze sezoanele și zilele și anii … Se sugerează că autorul nu a înțeles descrierea lui despre ziua a patra ca și creație a luminilor; chiar contrar, narațiunea presupune că luminile cerești erau deja create de la început (John H. Sailhamer, Expositors Bible Commentary, Vol. 2, Frank E. Gaebelein General Editor, Grand Rapids Mi: Zondervan, 1990, p. 34).” (ref. 53)   

Fără îndoială, cartea Facerea ne spune că Dumnezeu a făcut soarele, luna și stelele în ziua a patra și nu în ziua a întâia. Pentru a parcurge până la capăt drumul absurdului, în raționamentele sale, autorul textului citat presupune că soarele, luna și stelele ar fi fost create încă din ziua întâia, dar că li s-ar fi dat un scop al existenței lor doar în ziua a patra. Dacă aceste corpuri cerești au avut nevoie să li se dea un scop în ziua a patra, cum au funcționat ele fără scop în primele trei zile? Cu alte cuvinte, cum ar fi putut soarele să separe zilele de nopți dacă nu i s-ar fi dat un scop în acest sens? Dacă soarele ar fi avut din prima zi misiunea de a separa zilele de nopți, atunci de ce i s-a mai dat această sarcină încă o dată, în ziua a patra? Soarele nu putea să existe pe cer din prima zi a creației, deoarece cerul, în descrierea Bibliei, a fost creat doar în ziua a doua.

Răspunsul este dat de absurditatea povestirii cu privire la creația luminii zilei înaintea soarelui, care este atât de insurmontabilă, încât nimeni nu poate să găsească o explicație rațională pentru ea. De ce se străduiesc unii comentatori să justifice absurdul folosind argumente atât de puțin convingătoare? Poate că ei și ele cred că este de datoria lor să apere Biblia. În același timp, astfel de apărări sunt mai degrabă dăunătoare decât folositoare, deoarece ne arată că orice încercare de a justifica absurdul textelor biblice, privitoare la creație, este sortită eșecului, și de asemenea că orice astfel de tentativă nu poate să nu fie contrazisă chiar de textul biblic.

Curierul Creștin, o publicație online, admite că:

„Nu se poate argumenta în mod legitim că soarele, luna și stelele au fost ”create” în prima zi a săptămânii inițiale, și că au fost făcute să „apară” în ziua a patra, așa cum avocații „Gap Theory” au încercat să stabilească. Nu există bază în textul ebraic pentru această concluzie.” (ref. 54)

În aceeași publicație se recunoaște strânsa asemănare dintre cartea Facerea și mitul babilonian al creației, Enuma Elish:

„În această narațiune există câteva similarități izbitoare cu povestirea din cartea Facerea (dar cea din urmă este originalul, pe când prima este un urmaș degradat). Semnificativ, în legătură cu studiul prezent, este faptul că în povestirea babiloniană, „lumina” a existat înaintea creației luminătorilor. (see Charles Pfeiffer, The Biblical World, Grand Rapids: Baker, 1966, pp. 224ff). Din nou, vrem să subliniem că deși Enuma Elish este mitologică, a reținut o urmă de adevăr moștenită de la raportul sacru” (ref. 55)   

Este discutabil care este originalul și care copia, dar ambele mitologii fac aceeași greșeală. Pentru cei care cred că prima carte a Bibliei, Facerea, nu a fost scrisă de Moise, ci a fost scrisă mai târziu, și eu mă număr printre aceștia, bazat pe Ipoteza Documentară, este evident că Enuma Elish este originalul. În orice caz, nici Enuma Elish și nici cartea Facerea nu avansează o ipoteză credibilă a originii universului. Dacă Enuma Elish este considerată a fi un mit, de ce ar fi  cartea Facerea din Biblie, altceva decât tot un mit? Ambele sunt mituri care nu reflectă în nici un fel realitatea.

Așa cum Peter Enns remarcă în cartea sa „Evoluția lui Adam”, este folositor de a plasa cartea Facerea în contextul ei antic pentru înțelegerea naturii textelor și pentru a da o mai bună perspectivă asupra a ceea ce se poate aștepta cineva din genul acesta de texte. Chiar dacă aceste povestiri despre creație nu s-ar fi inspirat una din cealaltă, ele vin din același mediu cultural, care le-a inspirat pe amândouă. (ref. 56)  

Cartea Facerea nu poate să fie înțeleasă altfel decât în cadrul cultural și în legăturile cu celelalte texte mitologice din Orientul Apropiat, din acele timpuri, deoarece mesajul ei s-a adresat unei audiențe  cu un anumit nivel de cunoaștere a naturii, care a fost specific pentru acele timpuri.

Merită să mai abordăm, foarte pe scurt, o altă perspectivă. Există o tendință la anumite persoane de a confunda lumina generată de Big bang, la un moment dat, cu lumina din prima zi a creației. Aceasta este o eroare, între cele două nu există puncte comune. Lumina produsă de Big bang a existat înainte de apariția Pământului, și ea nu a alternat cu întunericul, în ciclul zilelor și nopților.

- 21 -

Read more!

➤

 Spre deosebire de cartea Facerea, natura este o „carte vie” deschisă tot timpul pentru oricine, pentru analiză și cercetare. Pe de altă parte, există posibilitatea ca unele interpretări ale cercetărilor științifice ale naturii, să ducă la concluzia că nu există Dumnezeu, și o astfel de posibilitate s-a și materializat în numeroase ocazii. Aceasta nu înseamnă că cercetările respective sunt orientate greșit sau că rezultatele lor sunt eronate, ci poate să însemne că interpretarea acestor rezultate este greu de făcut și că uneori ea este influențată de credințele celor care o realizează. Un ateu tinde să interpreteze rezultatele cercetărilor științifice ca dovezi ale inexistenței lui Dumnezeu, iar un om credincios poate să vadă în ele proba existenței Lui.
 
 Natura vorbește despre Dumnezeu omului credincios, iar pentru cei necredincioși ea poate să îl ascundă pe El. Știința nu poate să dovedească nici existența și nici inexistența lui Dumnezeu prin metodele sale specifice. Ce o împiedică să facă acest lucru, dacă Dumnezeu se revelează în natură? Revelația însăși este doar o confirmare a credinței, dar credința în sine este un dar pe care Dumnezeu îl face persoanei credincioase. Darul credinței precede înțelegerea revelației în natură și acest dar se exprimă printr-o revelație personală. Din toate formele de revelație posibile, revelația personală este cea mai sigură și ea este tot o formă de revelație în natură, în natura umană.   
 
 Povestirile despre creație, din cartea Facerea, sunt lipsite nu doar de coerență, dar ele duc lipsă, de asemenea, de prezența unor detalii absolut necesare pentru ca ele să dobândească credibilitate. Fără nici un fel de explicații, descrierile în care efectele sunt puse înaintea cauzelor nu pot genera nici un fel de acceptare. Este adevărat că anumite religii propun credința în lucruri greu de crezut, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să credem în absurdități care sunt în mod evident contrare realității. Singura explicație pentru prezentarea creației haotice din cartea Facerea este una mitologică. Nici o explicație științifică sau rațională nu poate să fie adusă în sprijinul unei astfel de anomalii.
 
 În context mitologic, crearea luminii înaintea soarelui și a celorlalte corpuri cerești își poate găsi corespondență în alte mituri din Orientul Apropiat. Aceasta, însă, contravine datelor științifice. Pentru a înțelege de ce în Biblie este scris că Dumnezeu a creat lumina înaintea cerului și a soarelui trebuie să raportăm această informație la mituri cu care textele biblice au corespondență. În mitul babilonian al creației, Enuma Elish, succesiunea creației este aceeași ca și în cartea Facerea. Ambele mituri, și multe altele din zona Orientului Apropiat, se „hrănesc” de la același fond cultural străvechi, care a văzut originile cosmosului într-un mod specific. (ref. 47)
 
 De ce a permis Dumnezeu ca Biblia să cuprindă aceste povestiri incredibile ale creației, dacă El știa că mulți oameni se vor împiedica de prezența lor? Reprezintă existența lor în Biblie un fel de test pentru credincioși? Dumnezeu nu ar dezinforma în mod voit omenirea și de aceea prezența lor în V.T. nu poate să fie datorată voinței Sale. În același timp, este greu de spus de ce aceste texte se găsesc totuși în Biblie, dacă ele sunt nocive pentru cititori și creează o imagine greșită despre El. În orice caz, există în momentul de față multă literatură care atrage atenția asupra originii mitologice a acestor texte. Răspunsul meu este că dacă credința este un dar și este urmarea unei revelații personale, atunci cei care primesc acest dar știu să evalueze valoarea textelor biblice în așa fel încât ele să nu afecteze credința lor în El. Mai trebuie totuși spus că aceia și acelea care insistă asupra inspirației povestirilor creației din Biblie fac un mare deserviciu oamenilor care ar vrea să creadă în Dumnezeu, dar sunt împiedicați să facă acest lucru de absurditățile care se găsesc la începutul Bibliei.
 
 Aproape toate religiile conțin povestiri despre originile universului și tocmai acest element a contribuit la căderea multor în desuetudine. Această zonă a culturii umane este foarte aglomerată, științele moderne interesându-se și ele de originea cosmosului, dar cu rezultate mult mai bune. Adevărata criză a religiilor, inclusiv a religiei creștine, a început, atunci când științele moderne au preluat întrebările legate de apariția cosmosului.

 Problema creației luminii este foarte importantă, atunci când judecăm coerența textelor biblice și în funcție de această coerență putem să evaluăm valoarea de adevăr conținută de aceste texte. Atât la capitolul coerență cât și la cel al corespondenței dintre texte și realitate povestirile biblice referitoare la creație sunt profund deficitare. Coerența între diferite afirmații biblice și corespondența acestora cu realitatea sunt două modalități prin care se poate stabili adevărul acestora și care sunt de altfel și două metode recunoscute în teoria adevărului. (ref. 48)
 
 Cartea Facerea este foarte importantă pentru teologie și de asemenea pentru relația dintre religie și știință. Următorul citat sintetizează argumentele despre importanța acestei cărți:

„Cartea Facerea conține ceva care a fost denumit „sămânța-planului” întregii Biblii. Cele mai multe doctrine esențiale sunt introduse în formă esențială în cartea Facerea. Alături de căderea omului, este de asemenea înregistrată promisiunea lui Dumnezeu de salvare (Facerea 3; 15)  Doctrinele creației, căderii în păcat, justificării, răscumpărării, decăderii, mâniei, harului, suveranității, și multe altele sunt toate tratate în această carte a originilor numită Facerea.” (ref. 49) 

Cartea Facerea, în primul capitol, nu poate să explice în mod credibil crearea lumii și, de asemenea, inventează o poveste care aruncă blamul asupra naturii umane. Aceeași carte conține multe contradicții și absurdități. Nu trebuie să îl acuzăm pe Dumnezeu de acest haos. Totul se explică prin caracterul mitologic al textelor, în care realitatea nu contează și totul se exprimă alegoric. La stilul metaforic se adaugă ignoranța scriitorilor respectivelor texte care nu știau nimic despre cosmos și despre natură.

Ar putea cineva să fie acuzat că nu crede povestirile creației din cartea Facerea sau poate cineva să fie condamnat să sufere în iadul veșnic, deoarece nu a putut să creadă că aceste mituri reprezintă realitatea? O astfel de decizie nu ar fi una dreaptă, deoarece nimeni nu trebuie să sufere pentru că nu poate să creadă că miturile spun povești adevărate. Dacă credința în primele 11 capitole ale Bibliei reprezintă un test pentru intrarea în Împărăția cerurilor atunci acesta este un test absurd pentru că ne cere să credem lucruri absurde. Consider că Dumnezeu judecă oamenii după lucruri mult mai profunde și nu ia în considerare astfel de credințe absurde.

Aceasta este o problemă fundamentală. Multă lume face mult caz de existența unui așa zis iad veșnic și mulți predicatori nu obosesc în a îl propovădui dar nimeni nu își pune problema fundamentelor care ar putea duce la condamnarea persoanelor la o astfel de pedeapsă. Oamenii care nu cred în Biblie au motivele lor să nu creadă și cei care cred în Dumnezeu pot să considere povestirile creației din cartea Facerea o colecție de mituri. Însăși existența iadului veșnic ca represiune pentru faptul de a nu putea crede minciuni este o uriașă contradicție a Bibliei și condamnarea oamenilor care refuză să fie păcăliți de mituri ar fi o nedreptate pe care cred că Dumnezeu nu o va săvârși.

Tendința de a spiritualiza întreaga povestire despre crearea luminii nu funcționează. Există opinia că lumina, creată în prima zi, nu a fost lumina pe care o cunoaștem astăzi. Aceea lumină a fost lumina care îl înconjoară pe Dumnezeu. Eu resping această interpretare. Descrierea din cartea Facerea vorbește clar despre lumina zilei și nu despre o altă lumină. Dacă lumina din prima zi de creație ar fi fost lumina cu care este înconjurat Dumnezeu, aceasta nu ar fi permis existența întunericului deoarece în prezența Lui nu poate fi întuneric. Biblia exprimă acest principiu în mod neechivoc:  

„3. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui. 4. Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor. 5. Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 22 ; 3-5)

Acolo unde este prezentă lumina lui Dumnezeu nu poate să existe noapte dar în prima zi de creație a existat și zi dar și noapte. După cum am menționat deja, lumina lui Dumnezeu nu putea să fie creată la un moment dat, căci aceasta ar fi însemnat că înainte de acel moment El ar fi locuit în întuneric și o astfel de idee este inacceptabilă. Lumina lui Dumnezeu nu este lumina creată în prima zi, deoarece lumina Lui nu este creată, este eternă. Lumina lui Dumnezeu nu poate fi altfel decât eternă și continuă, adică fără perioade de întuneric.

Conform unei opinii, Dumnezeu ar fi creat de la început cerurile cu toate corpurile cerești și Pământul. În același timp, Pământul ar fi fost acoperit cu un nor gros, care ar fi oprit lumina să ajungă pe planeta noastră. Când Dumnezeu a spus: „Să fie lumină”, El nu a creat lumina, ci El a dat la o parte norul și a permis luminii să ajungă pe Pământ. Soarele și lumina ar fi fost create de la început dar ar fi fost lăsat să funcționeze doar în ziua întâia. În ziua a doua Dumnezeu a separat apele de deasupra de apele de pe Pământ, însemnând că El a separat norul care se afla în atmosfera terestră. (ref. 50)

Aceasta este o încercare disperată de a salva valabilitatea textele biblice, dar este total nereușită. În primul rând, norul despre care se vorbește  și care ar fi fost separat și ar fi permis vizibilitatea luminii ar fi trebuit să fie separat în ziua a doua, căci atunci a fost creat cerul, prin separarea apelor. În același timp, Biblia ne vorbește despre crearea luminii în ziua întâia, deci cele două elemente nu se sincronizează între ele. În al doilea rând, nici un nor nu ar fi putut să existe fără cer, în ziua a întâia și a identifica apele despre care vorbește Biblia că ar fi acoperit Pământul, cu un nor, este o afirmație nesuportată de textele biblice. În ziua întâi, se vorbește despre adâncurile unor ape și nu despre un nor, deci formula folosită nu se poate transfera de la o situație la alta. Mai mult, ni se spune că apele se aflau la început în întuneric dar norul se presupune că despărțea o lumină aflată deasupra lui de suprafața Pământului, deci nu era complet în întuneric.

De unde vine ideea cu norul? Există un text în Biblie, care în aparență susține această idee:

„4. Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. 5. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? 6. În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, 7. Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? 8. Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii, 9. Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,” (Cartea lui Iov 38; 4-9)

 În realitate, textul din Iov nu susține idea că apele care ar fi acoperit la început atât Pământul cât și tot spațiul cosmic ar fi fost un nor. Existența unui nor ar fi presupus existența cerului, dar cerul ar fi fost creat doar în ziua a doua, în conformitate cu cartea Facerea.

Opiniile care încearcă să explice ceea ce nu se poate explica, în ceea ce privește crearea luminii înaintea soarelui, sunt sintetizate de Don Steward, după cum urmează:

„Răspunsurile posibile sunt: 1. Început Dar Neterminat – Anumiți studenți în Biblie cred că soarele a fost început în prima zi dar nu a fost terminat decât în ziua a patra. 2. Nu A Apărut: A fost sugerat că soarele a fost creat în ziua a întâia dar nu a apărut decât în ziua a patra. 3. Creația Specială: Sunt mulți care cred că Dumnezeu a creat o altă sursă de lumină înainte de a crea soarele în ziua a patra. 4. Lumină Din Spațiul Liber? – Chiar și oamenii de știință moderni au teoretizat că lumina poate să vină din spațiul gol cum ar fi găurile negre. Unul dintre efectele găurilor negre este că ele emit lumină. 5. O Greșită Înțelegere a Textului – Există încă o altă posibilă soluție a acestei probleme – Biblia nu zice că a fost lumină înaintea soarelui. Este foarte posibil că atunci când autorul cărții Facerea 1: 1 a spus La început Dumnezeu a creat cerul și Pământul fraza cerul și Pământul a inclus și soarele” (ref. 51)

 Toate aceste opțiuni vin cu motivații fanteziste și unele dintre ele contrazic chiar textele biblice, a căror coerență pretind că o apără. Aceste justificări reprezintă, mai mult decât orice, dovada că textul biblic, referitor la crearea luminii înaintea soarelui, este absurd. Justificările respective sunt puerile sau nesincere în relația cu textul respectiv. Să le luăm pe rând. 1. Început dar neterminat. Creația soarelui nu ar fi putut să fie începută în ziua a întâia deoarece în aceea zi nu exista cerul, acesta din urmă ar fi fost creat doar în ziua a doua, în conformitate cu Biblia. Început și neterminat, este o frază ridicolă în raport cu modul în care funcționează universul. Biblia ne spune clar că soarele, luna și stelele au fost create în ziua a patra nu că au fost terminate în aceea zi. 2. Nu a apărut. De ce ar fi fost creat soarele în ziua a întâia dacă nu a apărut până în ziua a patra? Dacă soarele nu a apărut până în ziua a patra, atunci cum de a apărut lumina în ziua a întâia? Aceasta este o explicație tot atât de absurdă ca și textul pe care încearcă, fără succes să îl apere. 3. Creația specială. De ce ar fi creat Dumnezeu o sursă de lumină identică cu soarele care să dureze doar trei zile? Dacă aceea sursă de lumină ar fi îndeplinit aceleași funcții ca și soarele, atunci de ce nu a fost creat chiar soarele încă de la început? O sursă de lumină temporară, identică cu soarele, nu are nici un sens, deoarece nimic nu l-ar fi putut opri pe Dumnezeu să creeze o sursă de lumină definitivă, adică soarele, încă de la început. De fapt, această sursă de lumină temporară nu putea să fie creată în ziua a întâia, deoarece în aceea zi nu exista cerul, pe care aceea lumină să îl străbată. Ultimele două variante necesită comentarii mai aprofundate. În legătură cu lumina care vine din spațiu, Donald Chittick scrie următoarele:

„Dacă teoriile științifice moderne insistă asupra posibilității luminii care vine din spațiul neocupat (cu alte cuvinte, fără obiecte care să fie surse pentru aceea lumină), este contradictoriu să criticăm ideea biblică că lumina a existat în prima zi de creație fără soare, lună sau stele … Faptul că Facerea vorbește despre lumina care ar fi existat înaintea apariției soarelui, lunii și stelelor pare a fi mai degrabă o dovadă a sursei divine a Bibliei. Era de neconceput pentru gândirea păgână că viața putea să existe fără soare și fără lumina sa. De aceea religiile păgâne adorau soarele ca sursă de lumină și căldură … Biblia este unică prin declarația că soarele are o importanță secundară (Donald Chittick, The Controversy, Portland, Oregon: Multnomah Press, 1984, p. 151).” (ref. 52)

- 20 -

Read more!

➤