Motivele care, conform cu Biblia, ar fi stat la baza creației stelelor este greșit deoarece există foarte multe stele care nu pot să fie văzute cu ochiul liber, deci ele nu pot să lumineze Pământul sau să constituie semne pentru acesta. Lumina acestor stele nu poate să fie văzută fără ajutorul unor mijloace tehnice și aceste tehnologii au fost dezvoltate doar în ultimele sute de ani. Mai mult de 99% din corpurile cerești pe care le putem observa direct cu ochii noștri sunt stele din galaxia noastră. (ref. 41)

Următoarea analogie ilustrează foarte bine situația:

„Fără telescop sau binoclu, filtre sau sfere de cristal, ce vedem când privim cerul nopții plin de stele? Cât de departe în spațiu putem să vedem? Când exprimăm această comparație printr-o analogie, atunci situația este următoarea; dacă întreaga suprafață a Pământului reprezintă întreaga întindere a galaxiei Calea Lactee, atunci regiunea care conține stelele vizibile cu ochiul liber ar fi aproximativ de dimensiunea Californiei și multe dintre ele ar fi cuprinse într-o zonă chiar și mai restrânsă. Pe scurt, cele mai multe corpuri cerești pe care le vedem pe cer nu sunt numai cele mai apropiate de noi în univers; ele sunt cele mai apropiate lucruri de noi din galaxia noastră.” (ref. 42)

De ce ar fi creat Dumnezeu un univers atât de gigantic care să nu corespundă cu scopul declarat de Biblie? Pământul folosește doar o mică parte pentru lumina sa. De asemenea, puține corpuri cerești sunt necesare ca semne astronomice. În felul acesta, este evident că funcțiile atribuite stelelor de către cartea Facerea sunt greșite. Iată ce spune Biblia despre aceste funcții:

„14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 14 - 19)

Cele mai multe stele nu se află în spațiul cosmic doar pentru a lumina Pământul. Scopul creației stelelor prezentat de cartea Facerea nu este în acord cu observațiile astronomice, este o invenție naivă și de aceea generează confuzie. Pentru a lumina Pământul și pentru a fi folosite ca semne, stelele trebuie să fie văzute de pe planeta noastră cu ochiul liber și de aceea universul nu avea nevoie să fie constituit din miliarde de stele și nenumărate planete dacă scopul creației lui ar fi fost cel declarat de Biblie. Alături de multe alte considerente, declarația din cartea Facerea cu privire la scopul creației stelelor descalifică Biblia ca fiind cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. La această declarație absurdă se adaugă și faptul că soarele, luna și stelele nu sunt singurele corpuri cerești existente.

Dacă cineva crede că lumina stelelor, care ar fi fost create în ziua a patra, în acord cu textele biblice, ar fi putut ajunge pe Pământ în aceeași zi, ei sau ele trebuie să se mai gândească la lucrul acesta, deoarece lumina de la cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, ajunge pe planeta noastră în 4, 22 ani lumină. (ref. 43)

Dacă Dumnezeu a creat stelele în ziua a patra, lumina lor nu a ajuns pe Pământ în aceeași zi, ci cu mult timp după crearea lor. Lucrul acesta face cu totul nefuncțională metoda prin care Biblia ne spune că Dumnezeu ar fi creat stelele. Creația stelelor, așa cum este descrisă de către cartea Facerea, dacă s-ar fi întâmplat așa, ar fi fost nepotrivită în raport cu scopul pentru care ele ar fi fost create și aceasta pentru o foarte lungă perioadă de timp, iar pentru majoritatea stelelor ar fi fost cu totul neadecvată. Pentru cele din urmă, dacă ele ar fi fost create să lumineze Pământul și să constituie semne pentru locuitorii acestuia, ele ar fi fost plasate la o distanță prea mare față de planeta noastră, deci s-a produs o greșeală în proiectarea lor, dacă comparăm situarea lor cu scopul creației lor, declarat de Biblie. 

De ce ar fi creat Dumnezeu atât de multe stele, creație care ar fi avut ca scop luminarea Pământului în timp de noapte și indicarea unor coordonate geografice, stele care nu se văd de pe Pământ cu ochiul liber sau altele care s-au văzut pe planeta noastră doar după o lungă perioadă de timp? Ce a constituit semne pe Pământ în această lungă așteptare? Există doar un singur răspuns cu adevărat convingător. Dumnezeu nu a creat stelele pentru a lumina Pământul, așa cum declară cartea Facerea, ci, dacă El s-a implicat în apariția cosmosului, El a acționat așa cum presupune teoria științifică care descrie formarea universului.

Stelele ar fi fost create în ziua a patra, în conformitate cu Biblia, dar ar fi devenit vizibile mult mai târziu, aceasta însemnând mult timp după terminarea creației în ziua a șasea. Destul de ciudat și cât se poate de implauzibil, Biblia ne lasă să înțelegem că deși creația ar fi fost terminată, totuși lumina stelelor încă nu ar fi apărut pe cer. Mult mai raționale și credibile sunt explicațiile științifice după care apariția stelelor reprezintă un proces continuu și nu doar muncă de o zi. Stelele sunt generate în zilele noastre la fel ca și în trecut, deci crearea lor nu a început și nu s-a terminat într-un singur moment în evoluția universului.

Pământul este o parte dintr-un întreg, dintr-o structură complexă. Pământul nu poate să fie conceput ca fiind izolat de mediul său cosmic, existând de unul singur, fără alte corpuri cerești, așa cum ne spune Biblia că s-ar fi întâmplat în primele trei zile ale creației. Pământul nu poate fi văzut ca fiind primul și cel mai important corp ceresc, ca un fel de centru al universului material. Înțelegerea existenței Pământului în acest fel este motivată de un scop religios, dar nu are nimic de a face cu realitatea.
 

- 17 -

Read more!

➤