În legătură cu crearea corpurilor cerești în ziua a patra, autorul sau autorii cărții Facerea au putut face o astfel de eroare doar pentru că el sau ei nu au știut cum funcționează cu adevărat universul. În același timp, Dumnezeu știe cum funcționează universul, deci, ori nu a inspirat El cartea Facerea ori El ne-a derutat în mod deliberat în această problemă. Prima variantă este cea corectă, deoarece Dumnezeu nu poate să mintă și în același timp să fie perfect. Luând în considerare distanțele uriașe dintre stele și Pământ, lumina stelelor nu ar fi putut ajunge pe Pământ și deveni vizibilă în noaptea care a urmat celei de a patra zile a creației. În acest caz, nu este clar de ce Dumnezeu ar fi declarat despre crearea stelelor că a fost bună. Cât de bună a fost crearea stelelor în ziua a patra, dacă lumina lor nu a fost în măsură să ajungă pe Pământ în noaptea respectivă? Nu a fost așa de bună.

Atunci când a fost creată cea mai apropiată stea, în ziua a patra, în concordanță cu măsurători științifice, lumina ei a avut nevoie de cel puțin patru ani ca să ajungă pe Pământ. În conformitate cu cartea Facerea, în aceea perioadă de timp, oamenii au fost de asemenea creați și ei probabil că aveau nevoie de semne în timpul nopții, pentru orientarea lor, dar semnele nu au fost acolo. În același timp, păsările care ar fi fost create în ziua a cincea ar fi avut și ele nevoie de stele pentru navigația lor în timp de noapte, dar lumina celei mai apropiate stele ar fi ajuns pe Pământ cu patru ani prea târziu. În acest caz, avem un nou exemplu de inadecvare a mijloacelor în raport cu scopurile propuse. În final, este vorba tot de o absurditate conținută de Biblie, deoarece dacă stelele ar fi fost create cu adevărat pentru a ilumina Pământul și pentru a constitui semne în timpul nopții, atunci distanța la care se află față de Pământ, nu ar fi permis acest lucru pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta este o dovadă că stelele nu au fost create de Dumnezeu pentru a lumina nopțile sau pentru a constitui semne, așa cum spune Biblia, ci ele au fost generate în procesul de formare al universului în mod natural și fără nici un scop legat direct de existența oamenilor pe Pământ.

Stelele au existat cu mult înainte de a exista Pământul și toate elementele grele, atât de necesare existenței vieții pe Pământ, au fost generate în interiorul unor stele care au explodat. Biblia răstoarnă ordinea exactă a lucrurilor. Viața pe Pământ depinde de existența stelelor și motivul existenței stelelor nu depinde în nici un fel de Pământ.

Una dintre cele mai apropiate stele de Pământ este Proxima Centauri. O parte a unui sistem de trei stele care se numește Alfa Centauri, Proxima se află la 4,22 ani lumină față de Pământ. Alfa Centauri este cea mai strălucitoare dintre cele trei din sistem, și de aceea sistemul este denumit după această stea. Alfa Centauri este o parte dintr-o binară care gravitează una în jurul celeilalte la aproximativ 4,37 ani lumină față de Pământ, dar Proxima Centauri (cea mai puțin luminoasă din cele trei) este o stea roșie 0,15 ani lumină față de binară. (ref. 57)

Stelele, create în ziua a patra, au fost nefolositoare ca și corpuri de iluminat pentru o lungă perioadă de timp. Un an lumină este o unitate de distanță. Este distanța pe care lumina o parcurge într-un an. Lumina se mișcă cu o viteză de aproximativ 300,000 km pe secundă. Într-un an lumina călătorește cca. 9,5 trilioane de km. Distanța care separă Proxima Centauri de Pământ este dată multiplicând 9,5 trilioane de km cu 4,22. (ref. 58) Alte stele sunt și mai depărtate decât Proxima Centauri și aceasta înseamnă că, dacă ele ar fi fost create cum spune Biblia, ele ar fi apărut pe cer una după alta, la diferențe de câțiva ani una de cealaltă. Cu toate că stelele ar fi fost create toate în ziua a patra, ele ar fi apărut pe cer câte una, câte una, an după an. Este o imagine ciudată și nerealistă, însă inevitabilă, dacă stelele ar fi fost create doar pentru a ilumina nopțile pe Pământ.

Anumiți creaționiști au căutat să găsească o soluție la această problemă și au venit cu ideea că Dumnezeu ar fi creat universul matur și că lumina ar fi fost creată în tranzit. Aceasta nu este o argumentație bună pentru explicația inadecvării dintre modul cum ar fi fost create stelele și scopul atribuit creației lor de către Biblie. Citatul următor se referă la acest aspect:

„Singura problemă când presupunem că lumina a fost creată în-tranzit este că noi vedem lucruri care se petrec în spațiu. De exemplu, noi vedem stele care își schimbă strălucirea și se mișcă. Câteodată vedem stele care explodează. Vedem aceste lucruri deoarece lumina lor a ajuns la noi. Dar dacă Dumnezeu ar fi creat lumina acestora, deja în drumul ei către noi, aceasta înseamnă că nici unul dintre evenimentele pe care le vedem în spațiu (dincolo de o distanță de 6000 de ani lumină) nu s-au petrecut. Ar însemna că acele stele pe care le vedem explodând nu au explodat niciodată și nu au existat; Dumnezeu ar fi pictat imagini ale acestor evenimente inexistente. Pare să nu fie caracteristic lui Dumnezeu să facă astfel de iluzii. Dumnezeu a făcut ochii noștri pentru a da dovadă exactă de realitatea universului; deci noi putem să avem încredere că evenimentele pe care le vedem în spațiu chiar s-au întâmplat. Pentru acest motiv, cei mai mulți oameni de știință creaționiști consideră că lumina creată în tranzit nu este cel mai bun mod de a răspunde la problema luminii stelelor aflate la mare distanță.” (ref. 59)

 Aceasta este de asemenea o recunoaștere că vârsta universului nu poate să fie redusă la 6000 de ani, este cu mult mai mare. O altă încercare care își propune să explice relația dintre distanțele mari din univers și efectul lor asupra credibilității povestirilor despre creație din Biblie, este conținută de următorul citat:

„Să presupunem că sistemul nostru solar este plasat lângă centrul unei distribuții finite de galaxii. Chiar dacă lucrul acesta nu poate să fie dovedit cu certitudine în prezent, este în conformitate cu evidențele; deci este o posibilitate rezonabilă. În acest caz, Pământul ar fi într-o groapă gravitațională. Aceasta înseamnă că ar necesita energie pentru a extrage ceva de pe Pământ în spațiu. În această groapă gravitațională, noi nu am „simți” nici un fel de gravitate suplimentară, cu toate acestea timpul ar curge mai încet pe Pământ (sau în alte locuri din sistemul solar) decât în alte locuri din univers. Acesta fiind cazul, ceasurile de pe Pământ ar ticăi mult mai încet decât ceasurile din spațiul cosmic. În felul acesta, lumina de la cele mai distante galaxii ar ajunge pe Pământ în numai câteva mii de ani, după măsurătoarea ceasurilor de pa Pământ.” (ref. 60)  

În conformitate cu observațiile astronomice, sistemul nostru solar nu este situat lângă centrul unei distribuții finite de galaxii, ci undeva în interiorul galaxiei Calea Lactee, nici măcar în centrul ei. Ideea unei gropi gravitaționale în care s-ar afla sistemul nostru solar este doar o fantezie. 

Este greu de imaginat că Pământul s-ar afla în centrul unei distribuții finite de galaxii, dacă nu este în centru propriei lui galaxii, Calea Lactee. Dacă ne imaginăm Calea Lactee ca pe o farfurie și dacă tragem o linie imaginară din centrul farfuriei către periferia ei, atunci noi suntem situați cam la jumătatea acelei linii. (ref. 61) 

Câteva mii de ani, măsurați de ceasuri pe Pământ, chiar dacă ar fi făcut timpul mai scurt, nu ar fi rezolvat problema. În orice caz, lumina stelelor nu ar fi ajuns pe Pământ în aceea noapte, ci cu o mare întârziere de aceea ea nu ar fi putut ilumina planeta noastră pentru foarte mult timp și nu ar fi putut constituit semne pentru locuitorii ei. (ref. 62)

În această problemă, ca și în multe altele, apologeții Bibliei au încercat, fără succes, să găsească soluții la problema neconcordanței dintre descrierea biblică a creației stelelor și realitate. Soluția nu există, deoarece nimeni nu își poate imagina de ce Dumnezeu ar fi procedat într-un mod total irațional atunci când ar fi creat corpurile cerești. Ce rost ar fi avut să creeze stelele în ziua a patra și nu în ziua a întâia, dacă El ar voit să creeze toate condițiile pentru ca Pământul să funcționeze așa cum îl știm? Nu ar fi avut nici un rost, dar în mitologia biblică o astfel de desfășurare rațională ar fi fost împiedicată de faptul că cerul nu a existat decât începând cu ziua a doua.

O altă problemă este aceea referitoare la felul în care scriitorii Bibliei au înțeles mărimea stelelor. Pe bună dreptate, Dr. Jason Long, în cartea sa intitulată „Absurdități Biblice” remarcă că persoanele care au scris cartea Facerea au crezut că stelele sunt ca niște luminițe pe cer, de dimensiuni nu prea mari, care dacă ar cădea pe Pământ nu ar cauza prea multe neajunsuri. Iată ce ne spune textul biblic:

„12. Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, 13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. 14. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor.” (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 6; 12-14) 

Mulți specialiști în studiul Bibliei recunosc că în cartea Facerea se regăsesc două povestiri ale creației. Cititorul care se apropie de textele respective, care susțin afirmații extraordinare, tinde să le vadă ca pe o singură poveste, dar această sinteză poate genera multe nedumeriri legate de multitudinea de contradicții pe care le conțin textele biblice.

Când soarele se face negru și luna se înroșește, se poate vorbi de o eclipsă de soare. Totuși aceste eclipse de soare, nu prevestesc sfârșitul lumii, ele sunt un fenomen natural, nu unul supranatural. Cât privește căderea stelelor pe Pământ, știm cu toții ce s-ar întâmpla în cazul unei coliziuni dintre o stea și planeta noastră. Acesta ar fi sensul real al fenomenului. Care ar putea să fie sensul metaforic? În cazul de față, pentru că se vorbește despre soare și lună, este evident că se vorbește de stele ca fiind corpuri cerești și nu despre alte elemente, simbolizate de stele. Pentru omul modern, atâta naivitate pare de necrezut, dar oamenii din vechime nu aveau cum să își dea seama de dimensiunile reale ale stelelor. Pentru ei, stelele păreau niște puncte mici de lumină, gata să cadă la un moment dat pe Pământ. Această constatare ne permite să afirmăm că respectivele texte biblice nu au fost inspirate de Dumnezeu, deoarece ele nu reflectă știința Lui, ci doar ne arată ignoranța oamenilor din acele vremuri.

- 22 -

Read more!

➤