În conformitate cu teoria „Gap Theory” Satan ar fi adus în stare de dezordine o ordine anterioară a Pământului, despre care, însă, nu știm nimic. Dumnezeu ar fi început să restaureze această ordine anterioară de la prima zi de creație. Dacă întunericul adus de Satan ar fi fost unul fizic și nu doar unul spiritual, înseamnă că înainte de acesta ar fi existat o lumină creată, alta decât lumina care a fost creată în prima zi de creație.

„Gap Theory” presupune că înainte de întuneric a fost lumină pe Pământ, dar cartea Facerea nu spune acest lucru și nici nu ne permite să îl validăm. Pentru ca Satan să fi putut aduce dezordine pe Pământ ar fi trebuit să existe o ordine anterioară, dar o astfel de ordine ar fi cerut cu necesitate existența unei lumini fizice. Din punct de vedere spiritual, lumina simbolizează ordinea și întunericul semnifică dezordinea. În același timp, o lumină fizică și nu doar una spirituală ar fi fost necesară pentru existența oricărei ordini pe Pământ. Dacă ar fi existat o astfel de lumină, care ar fi fost creată de Dumnezeu, ea ar fi fost menționată de Biblie, dar nu este cazul. 

Lumina spirituală și lumina materială sunt două entități diferite, care nu trebuie confundate între ele. Dacă întunericul și o anumită dezordine pe planeta noastră au venit împreună, nimic de genul acesta nu este menționat de către Biblie. Dar ce este întunericul? Este absența luminii, nici mai mult și nici mai puțin. Satan nu ar fi putut anihila presupusa lumină materială pe care ar fi creat-o Dumnezeu, la început, înainte de prima zi de creație. Întunericul spiritual poate să fie generat de absența lui Dumnezeu, dar întunericul material trebuie să fie în legătură cu o sursă de lumină materială.

În procesul creației biblice, soarele nu ar fi fost așezat la locul lui decât în ziua a patra, în concordanță cu cartea Facerea, și o ordine anterioară, presupusă de „Gap Theory” ar fi trebuit să fie realizată în întuneric sau la o lumină provizorie. O altă lumină provizorie, fără existența soarelui ar fi fost necesară, o lumină care ar fi fost stinsă de către Satan, dar o astfel de ipoteză pare foarte improbabilă. Existența a două lumini provizorii, una înainte ca Satan să aducă Pământul în haos și cealaltă, funcțională din ziua întâi a creației până în ziua a patra, când soarele ar fi fost creat, este o teorie absurdă. În orice caz, o lumină provizorie creată de Dumnezeu nu ar fi putut să fie stinsă de Satan, dar El nu a creat astfel de lumini provizorii.   

De fapt, ordinea în creație nu putea fi realizată înainte de ziua a șasea, din săptămâna creației. Creația nu putea să fie finalizată printr-o ordine completă la începuturile ei. Ce ordine ar fi fost distrusă de către Satan? Ar fi fost doar o ordine parțială, incompletă și care nu ar fi conținut și ființele umane, care au fost create în ziua a șasea a creației.

Întreaga argumentație pare a fi curată pierdere de timp pentru cineva care nu este familiarizat cu problematica interpretării Bibliei. Din nefericire, aspectele în care absurdul se zbate să domine rațiunea nu sunt rare și multe dezbateri reprezintă o încercare disperată a comentatorilor biblici de a explica ceea ce nu poate să fie explicat. Intrând în această dispută sau altele similare un comentator este obligat să se adapteze la nivelul dezbaterilor care sunt în curs, chiar dacă ele par inutile. Contra argumentele care răspund unor teorii absurde nu sunt inutile, deoarece pentru a face lumină în ceea ce ne spune Biblia, trebuie scos în evidență nivelul de complexitate al problemelor pe care le provoacă interpretările care se dau textelor sale.  

„Gap Theory” este în contradicție cu cea ce înseamnă creația în șase zile. În economia biblică, starea de „tohu va bohu” a fost creația lui Dumnezeu nu rezultatul acțiunilor lui Satan. Diavolul nu putea să distrugă ceva pe care Biblia nu ne permite să presupunem că ar fi existat, o ordine înainte de prima zi de creație.

Reprezentanții unei interpretări spirituale a expresiei „tohu va bohu” susțin că:

„Este clar deci că îngerii au fost creați înainte de „început”, și că Facerea 1 nu este o istorie a originii întregului cosmos, dar numai a lumii noastre – a ‚domeniului fizic’. Dacă Satana și adepții lui s-au revoltat împotriva Domnului, atunci ei au păcătuit. Ei nu au mai putut să stea în prezența Lui și de aceea ei ‘au căzut din cer ca niște fulgere’. Unde au aterizat ei atunci când au căzut? Domnul l-a aruncat pe Satana într-un iad, din care și-a retras prezența. Pământul era în dezordine și pustiu și întunericul spiritual era deasupra [domeniului demonic] Domnul a creat Pământul și a retras prezența Sa de la el, dar după aceea El a creat Pământul pe care îl cunoaștem, așa cum este descris în zilele de la unu la șase. Prin urmare, Satana și adepții lui trăiesc în adâncuri, în abis, în domeniul demonic, ‘dedesubtul’ creației bune dar decăzute în care locuim.” (ref. 8)  

 Biblia nu conține nici o informație despre ce s-a întâmplat în cer la început și cum a reușit Satan și din ce motive să îl supere pe Dumnezeu, de asemenea nu ne spune nimic despre motivul pentru care el a fost aruncat din cer. În același timp, nu știm, din narațiunile creației, exact în ce moment a fost izgonit Satan din cer. Izgonirea lui din cer s-a întâmplat înainte sau după creația luminii, în prima zi? Nu avem răspuns la această întrebare. Satan a căzut din cer ca un fulger, ne spune Biblia, prin urmare, este mai probabil ca el să fi căzut din cer după creația luminii, deoarece este improbabil ca el să fi fost prima lumină a creației. Această observație situează căderea lui Satan după creația luminii în ziua întâi a creației și nu înainte.

„18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Sfânta Evanghelie după Luca 10; 18)

Nu găsesc nici un fel de merite în teoria după care expresia „tohu va bohu” ar însemna o dezordine și o pustietate aduse pe Pământ de îngerii răi. Pentru a fi valabilă „Gap Theory”, trebuie să treacă cu vederea textul din Ieșirea 20; 11. Prin urmare, această teorie nu are un suport suficient în alte texte biblice.

Narațiunile din cartea Facerea încearcă să descrie literal originea universului și nu este nimic care poate să fie citit dincolo de textul scris. Toată creația, inclusiv creația cerului, ar fi fost făcută în șase zile, în conformitate cu Biblia. Pentru acest motiv, este dificil de susținut că o parte din creație ar fi fost realizată înainte de perioada de șase zile.

„9. Sase zile sa lucrezi; in ele fa-ti toate treburile, 10. dar ziua a saptea este odihna Domnului, Dumnezeului tau; in ea sa nu faci nici o munca, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul ce poposeste la tine, 11. fiindca'n sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr'insele, iar in ziua a saptea S'a odihnit. De aceea a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o.” (Ieșirea 20; 9-11)

Mulți comentatori ai Bibliei încearcă să extindă perioada primei zile pentru a face loc suficient pentru o mulțime de evenimente pe care ei le presupun că s-ar fi întâmplat în aceea perioadă de timp. Din acest motiv, este foarte important să încercăm să stabilim ce ne spune cu adevărat cartea Facerea. Se referă creația universului la zile de 24 de ore deci la o săptămână de șapte zile, de câte 24 de ore fiecare, sau este vorba despre alte perioade de timp? Dacă se referă la alte perioade de timp, care sunt acestea? Sunt cele șapte zile un simbol pentru perioade lungi și egale de timp sau este vorba de perioade de timp inegale? Un argument este legat de succesiunea regulată a dimineților și a serilor. Atâta vreme cât nu avem o altă opțiune pentru a interpreta cuvintele „dimineață” și „seară” nu putem să dăm decât o interpretare literală pentru zilele creației. Un alt argument se bazează pe înțelesul termenului ebraic folosit pentru zi, în cartea Facerea, capitolul 1, și acesta este „yom”.

În Biblie, înțelesul cuvintelor depinde de contextul în care sunt folosite. De câte ori cuvântul „yom” este folosit cu un număr sau cu expresia „seară și dimineață”, peste tot în V.T., întotdeauna se referă la o zi obișnuită. În cartea Facerea, capitolul 1, pentru fiecare din cele șase zile ale creației, termenul ebraic „yom” este folosit împreună cu un număr și de asemenea împreună cu expresia „dimineață și seară”. Cea mai rezonabilă concluzie este aceea că „yom” în cartea Facerea, capitolul 1, reprezintă o zi obișnuită. Unii comentatori subliniază importanța interpretării literale a textului care se referă la creația în șase zile, așa cum ne arată citatul următor:

„Este vital să credem în șase zile literale pentru mai multe motive. Cel mai important motiv este acela că dacă admitem că acele zile au fost perioade lungi de timp subminăm fundația mesajului Crucii.” (ref. 9)

Ken Ham argumentează, de asemenea, că cea de-a doua parte a textului, care se află în epistola 2 Petru 3; 8, anulează prima parte și că prevederea care spune că pentru Dumnezeu o zi este ca și o mie de ani este anulată de afirmația că o mie de ani este ca o zi. (ref. 10)

Textul biblic ne spune:

„8. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.” (A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 3; 8)

- 8 -

Read more!

➤