Activitatea internă subiectivă a persoanei umane nu trebuie subestimată și spiritualitatea este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a sinelui. Pe lângă această latură subiectivă ar trebui să luăm în considerare și latura obiectivă a realității formată din rezultatele cercetării științifice a lumii, care în nici un caz nu trebuie neglijate sau diminuate ca importanță. Subiectivitatea profundă trebuie mixată cu un ochi lucid asupra realității, dacă cineva nu dorește să se desprindă de lumea exterioară. A desprinde mintea umană de lumea materială din jurul ei sau a considera că relația dintre cosmos și spiritualitatea fiecărui individ se petrece numai în „văile adânci” ale universului uman interior este un fel de subiectivism reducționist, la care personal nu subscriu.    În același timp, nu este irațional, după părerea mea, să admitem că poate exista și o relație esoterică între anumite minți individuale și o Rațiune universală sau o Conștiință universală care se poate manifesta în interiorul ființelor umane printr-un anumit tip de luciditate, clar viziune sau revelație. Separația dintre „metabolismul” spiritual interior și dinamica exterioară duce la o ruptură în „multidimensionalitatea” umană. Ființa umană este foarte complexă și nu văd de ce ar trebui redusă la o anumită dimensiune sau alta, așa cum încearcă să facă câteodată religia instituționalizată. În orice caz, este una să te integrezi pe tine într-un peisaj mai larg, prin mecanismele spirituale personale, și este altceva să fi supus anumitor doctrine și dogme religioase impuse asupra conștiințelor individuale, în numele unor idealuri iluzorii manipulate de o forță religioasă, care este în același timp, în mod nedeclarat, și o forță politică.    Este Creștinismul singura cale care ne ajută să devenim ființe spirituale ori poate o persoană să devină mai spirituală pe mai mult decât o singură cale? Sunt alte religii, cum ar fi Islamul sau Budismul, sau altele, tot atât de spirituale ca și religia creștină? Există o unitate de măsură pentru spiritualitate? Nu au și științele propria lor spiritualitate care poate fi la fel de împlinitoare ca și spiritualitatea care provine din religie? Care este…

                         Oare realizează fiecare care citește Biblia că ea spune că până în cea de a doua zi a creației nu a existat cerul și că tot spațiul universului a fost acoperit de ape și că împotriva acestei descrieri ar fi existat lumina zilei, încă din prima zi? În contextul biblic, în mod obișnuit, ne imaginăm că Pământul a fost de la începutul existenței lui așa cum este astăzi, dar Biblia nu spune așa ceva. În conformitate cu Facerea, prima carte a Bibliei, Pământul s-ar fi aflat la început sub apele unui ocean primordial, imaginar, sub forma unei grămezi de materie și nu ca o planetă sferică. Pământul, ne spune Biblia, ar fi fost la început pustiu și fără formă și întunericul ar fi acoperit fața adâncului. (Facerea 1; 2)    Până în cea de a doua zi a creației, în conformitate cu Facerea, întregul univers material ar fi fost lipsit de formă. În ciuda acestui fapt, Biblia ne spune că în prima zi a creației a fost o dimineață și o seară. Prima dimineață și seară s-ar fi petrecut fără existența cerului, în care se include și atmosfera pământului și fără existența soarelui. În prima zi a creației ar fi fost o dimineață și o seară sub ape, generate de o presupusă lumină artificială, în adâncurile oceanului primordial, chiar dacă lumina călătorește cu mare dificultate sub apă, în integralitate numai până la 200 m și foarte slab sub această adâncime. Acest tip de contradicții rezultă dintr-o analiză sistematică și imparțială a cărții Facerea, care este diferită în natura ei de studiile dogmatice, care sunt promovate de către denominațiunile creștine.    Încerc de asemenea să stabilesc, în lucrarea de față, dacă Dumnezeu, așa cum este prezentat de cartea Facerea, este la fel cum rezultă din înțelegerea teologilor și filozofilor sau dacă Biblia spune ceva diferit despre El față de imaginea oferită credincioșilor de către istoria Creștinismului. Îl prezintă Biblia și în mod special cartea Facerea pe Dumnezeu ca fiind infinit, imaterial, Atotputernic, Atotștiutor și Atotprezent sau ca pe o…

                          V.T. ne spune că Dumnezeu a omorât prin Potop 99,99% din populația globului la aceea dată, inclusiv copii nevinovați și aceasta s-ar fi întâmplat cu toate că după acel eveniment lumea ar fi fost și mai rea decât înainte. Această imagine nu se potrivește cu ceea ce ne-a spus Isus (Iisus) despre Tatăl ceresc, care este perfect și care își iubește dușmanii. Cum ar putea Isus (Iisus) să fie Același cu Dumnezeu din V.T., dacă în textele veterotestamentare Dumnezeu nu doar că își urăște așa zișii dușmani, dar îi și distruge? Unde se află perfecțiunea și dragostea de dușmani a lui Dumnezeu, din epoca veterotestamentară? Dacă Dumnezeu rămâne mereu Același, dacă El nu se schimbă, cum se pot explica diferențe așa de mari între imaginea Lui din V.T. și cea din N.T. Ceva este în neregulă. (Matei 5; 48) Dacă Potopul ar fi făcut lumea mai bună, ne-am fi putut îndoi poate de mijlocul folosit în acest scop, dar Biblia ne spune că lumea a devenit și mai rea, a se vedea povestea despre Sodoma și Gomora, care ni se spune că s-a întâmplat după Potop. Cu ce scop ar fi ucis Dumnezeu atâția oameni și animale dacă în loc ca lumea să devină mai bună ar fi devenit mai rea? Dacă ar fi săvârșit o astfel de acțiune, Dumnezeu ar fi dovedit o cruzime fără margini și cu totul nejustificată deoarece motivația nu a fost asanarea morală a omenirii. Există o explicație mult mai concludentă. Potopul este un mit și nu o realitate și Dumnezeu nu a săvârșit în practică acel genocid și Biblia nu prezintă un eveniment care s-a întâmplat în fapt, ci o legendă. Datorită unor asemenea absurdități Biblia nu poate să fie considerată Cuvântul care nu greșește a lui Dumnezeu, ci doar o colecție de texte mai vechi sau mai noi, din care unele sunt foarte problematice. Mulți oameni nu cred în Dumnezeu deoarece El este descris în mod greșit de către instituțiile bisericești, care se bazează pe o citire literală a Bibliei.…

                             Credința și rațiunea nu trebuie să fie în contradicție, dacă ambele sunt cu adevărat daruri primite de la Dumnezeu. Omul este o ființă rațională și atunci când își pierde această calitate sau nu și-o folosește nu se deosebește cu nimic de decorul din jurul său. Ceea ce ne deosebește de tot ceea ce ne înconjoară este capacitatea de a raționa și de aceea pentru a fi oameni nu avem voie să ne ascundem de rigorile rațiunii în spatele nici unei credințe religioase. Dacă aceasta refuză să ne lase să ne exercităm libertatea de gândire, înseamnă că nu este o credință bună. În general, un credincios sau o credincioasă creștină pornește de la premisa că Dumnezeu poate orice, deci El ar putea, dacă așa ar socoti de cuviință, să creeze lumea într-un mod confuz și irațional. Lucrul acesta ar sta în puterea Lui, dacă El este cu adevărat Atotputernic, adică El ar putea să facă orice dorește, indiferent cât de irațional ar părea modul de acțiune respectiv pentru oameni. Se poate însă demonstra că o astfel de premisă este greșită. Natura din jurul nostru funcționează în baza unor legi ale naturii și nu în mod haotic. De ce ar fi creat Dumnezeu legile naturii și le-ar fi așezat la locul lor dacă El însuși nu le-ar fi respectat, atunci când a creat universul și omenirea? Ce rost mai are legea cauzalității, care ordonează dinamică fenomenelor naturale, dacă Biblia ne spune că Dumnezeu a creat universul fără să țină cont de ea? Lumina zilei ar fi fost creată înaintea cerului și a soarelui și, conform Bibliei, ar fi fost o dimineață și o seară fără să existe cer. Nu ar avea nici un rost. Cum am putea să îl cunoaștem pe Dumnezeu, din studiul naturii înconjurătoare, dacă natura ar fi fost creată împotriva legilor naturale care o guvernează în prezent? Dacă în prezent soarele ne dă lumina sa, printr-un proces natural, de ce la începutul creației, din ziua întâi și până în ziua a patra, soarele, luna și…

             SECRETELE BIBLIEI   ORIGINEA UNIVERSULUI ȘI A OMENIRII Gabriel Baicu © Această carte beneficiază de copyright!      Puteţi folosi referinţe sau citate din această carte cu singura obligaţie, de a face trimitere la datele sale de identificare (titlul, autorul, ISBN și număr al paginii). Reproducerea sau retipărirea fragmentelor din această carte nu se pot face fără acordul scris al autorului care poate fi contactat pe adresa de email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.. ISBN: 978-1-5272-3008-8 Cuprins  Introducere Capitolul 1: O ordine absurdă a creației   Dumnezeu Creatorul și începutul creației   Tohu vav bohu (Tohu Wabohu)   Oceanul primordial   Crearea cerului   Creația din nimic   Crearea Pământului și a sistemului solar   Crearea luminii înaintea soarelui   Crearea soarelui, lunii și a stelelor   Cele două povestiri ale creației din Biblie   Alte contradicții privitoare la crearea plantelor   Alte contradicții legate de crearea animalelor   Explicații suplimentare despre contradicțiile referitoare la crearea animalelor   Crearea primilor oameni   Revolta lui Satan și căderea oamenilor în păcat   Cain și Abel, o povestire dramatică   Problema incestului în Biblie   Fiii lui Dumnezeu   Dumnezeu care își schimbă gândurile   Cele două povestiri despre Potop   Turnul Babel   CAPITOLUL 2: Consecințe teologice Introducere la acest capitol  Modul de înțelegere a calității de Creator a lui Dumnezeu​ Cele zece porunci și modul în care a apărut universul Problema păcatului originar Problema răului în lume Eva și statutul femeii în societatea modernă Moartea, imortalitatea și mântuirea Imaginea lui Dumnezeu în Biblie Problema iadului veșnic  Cetatea Sfântă - Noul Ierusalim  Un punct de vedere asupra creației și asupra evoluției naturii Bibliografie recomandată Referințe                                                                                                Cartea Secretele Bibliei este o analiză a primelor 11 capitole ale cărții Facerea (Geneza), din Biblie, care sunt citite cu un ochi critic și nicidecum dogmatic. Rostul acestui studiu este acela…